MASONERIA, O SOCIETATE INIŢIATICĂ

Adeseori auzim spunându-se că masoneria este o societate iniţiatică.

Ce înseamnă acest lucru ?

Semnificaţia acestei expresii este aceea că accesul în masonerie se face trecând prin probe simbolice şi morale care ii arată iniţiatului calea de urmat pentru desavârşirea sa spirituală. Această cale trebuie să fie parcursă în mod constant pentru a accelera procesul de transformare interioară, adică propria perfecţionare spirituală.

Transformarea ( şlefuirea ) de care vorbim trebuie să fie permanentă şi fără răgaz. Aceasta va duce, în mod firesc, la o modificare a comportamentului propriu (în bine) şi la o mai bună înţelegere a problemelor cu care ne confruntăm noi, şi cei din jurul nostru.

Esenţială rămane însă evoluţia interioară,(şlefuirea individuală).

Masoneria noastră promovează printre altele şi libertatea de gândire şi de conştiinţă, înţelegând prin aceasta libertatea interioară la care omul aspiră dintotdeauna.

Este libertatea pe care ne-o dorim toţi, şi pentru a o obţine considerăm valabile invăţăturile pe care masoneria ni le pune la dispoziţie prin simbolismul şi iniţierile sale.

Fireşte, valabilitatea enunţării acestor principii poate fi demonstrată numai prin comportamentul ireproşabil şi exemplar al masonilor.

Îi vom putea convinge pe interlocutorii noştri de temeinicia principiilor pe care le susţinem doar dacă le dovedim ca modul nostru de a privi lucrurile este clar si pur.

Prin privire pură înţelegând capacitatea de a ne elibera de prejudecăţi pentru a aborda toate problemele ce apar, cu cea mai mare obiectivitate.

Aceasta cere un efort constant de studiere şi cercetare, o comparaţie zilnică între realitatea noastră interioară şi principiile pe care le promovăm.

Dar solicită şi voinţa şi răbdarea de a persevera pe această cale în ciuda inevitabilelor dezamăgiri şi în pofida singurătăţii care îl izolează pe căutător de Adevăr.

Prin urmare, masoneria, ca să folosim un cuvant la modă, nu poate fi o mişcare a maselor populare.

Nu cred că este nici necesar, nici măcar eficient, să o explicăm celor care nu sunt pregătiţi să o inţeleagă.

Ea se adresează individului, căci numai prin transformarea lui putem spera în transformarea societăţii.

Acest lucru va necesita enorm de mult timp, însă nu este un motiv pentru a nu începe cu noi înşine.

Noi suntem cugetători liberi, nu liber-cugetători.

Mai ales cugetători !

Adică oameni care îşi folosesc insuşirile ce le asigură supremaţia asupra tuturor fiinţelor vii şi asupra naturii.

Dar nu pentru a promova oprimarea omului de către om, ci pentru a acţiona în spiritul frăţiei universale. 
Iata mesajul la care va invit sa meditati.

Alberto Ménasche