NUMEROLOGIA

Potrivit numerologilor, fiecare numar poseda o anumita putere care exista in legatura oculta aparuta in relatiile dintre lucruri si principiile naturii exprimate de acestea. Tot ceea ce oamenii sunt capabili sa experimenteze poate fi redus la numerele de la 0 la 9. Numerele de o singura cifra sunt derivate din simplificarea tuturor combinatiilor de numere, la esenta lor fundamentala. Acesta vibreaza printr-o singura cifra.
    Fiindca numerologia a devenit populara printre ghicitorii New Age in anii '70, multi oameni care au facut cunostinta cu tehnologia moderna considera ca metoda ar fi de origine recenta. De fapt, numerologia este una dintre cele mai vechi stiinte oculte, iar divinatia numerologica si farmecele cu numere au fost intalnite in India, Grecia, Egipt, China si Europa.
    Pitagora (c. 580 – c. 500 i.H.), marele matematician si mistic grec, a proclamat ca insasi lumea este construita pe baza puterii magice a numerelor. Potrivit doctrinelor sale, numerele ar contine esenta a tot ce exista in lumile materiale si spirituale. Pentru cei ce urmau invataturile lui Pitagora, numarul unu simboliza unitatea si prin urmare pe Dumnezeu-Creatorul. Doi reprezenta dualitatea Bine-Rau si deci diavolul. Patru simbolizand echilibrul, era considerat de pitagoricieni cel mai sfant numar si de aceea majoritatea juramintelor lor se faceau pe aceasta cifra. Pitagoricienii apelau la numere si pentru a reprezenta diverse planete si elemente. De pilda, cinci simboliza focul, sase – pamantul, opt – aerul, doisprezece – apa.
    Pe langa invataturile lui Pitagora si lucrarea lui Cornelius Agrippa (1486 1535), Occult Philosophy (1533) a constituit temelia credintei in numerologia existenta in lumea occidentala. Agrippa a subliniat si puterile inerente ale numerelor si chiar a prescris anumite numere ca instrumente de alungare a raului, grabire a vindecarii si invocare a spiritelor benigne. Energia aflata in numarul cinci, de pilda, putea exorciza demonii si servea ca antidot pentru otravuri.
    Numerologii contemporani folosesc diverse sisteme pentru a produce evaluari ale trasaturilor de personalitate umana, ale modelelor comportamentale si pentru a descrie compatibilitatea si un posibil curs al evenimentelor viitoare pentru clientii lor. In functie de sistemul numerologic, primul si cel mai important numar deriva din data nasterii subiectului si este determinat de reducerea cifrelor datei respective la o singura cifra. Pe langa acest ciclu de 9 cifre exista insa si doua numere superioare, 11 si 22. Acestea nu se reduc niciodata la o singura cifra. Sa luam, de exemplu, urmatoarea data de nastere:

29 martie 1985
11 3 23
11+ 3 + 5 = 19
1 + 9 = 10

    Numarul a fost gasit astfel: ziua 29 s-ar traduce prin 2 + 9 = 11, luna-martie – 3, iar anul 1 + 9 + 8 + 5 = 23, 11 nu se reduce, fiind un numar superior, 3 de asemenea nu se mai reduce, iar 23 se reduce la 5.  Deci 11 + 3 + 5 = 19, 1 + 9 =10, care se reduce la 1.
    Numarul 1 este asadar cel mai important din viata persoanei in cauza. Este destinul ei, care nu poate fi schimbat, dar pe care ea are capacitatea de a-l influenta. In functie de acest numar, initiatii pot determina potentialul persoanei, aptitudinile, talentele si dorintele ascunse ale ei.
    Potrivit numerologiei, exista sensuri specifice pentru fiecare numar, cu aspecte pozitive si negative.
    Interpretarile celor doua numere pot varia, de la numerolog la numerolog, dar iata pe scurt cateva dintre sensurile fundamentale ale fiecarui numar:

    1 – Oamenii care au acest numar sunt independenti si au tendinte dominatoare. Ei trebuie sa-si controleze si sa-si dirijeze corpul, mintea si spiritul pentru a fi cat mai eficiente. Desi nu accepta limitarile si impunerile, trebuie totusi sa invete sa colaboreze cu alti oameni, fara a-si pierde personalitatea. Aspectul negativ al numarului 1 consta in pericolul accentuarii necesitatilor personale, in detrimentul nevoilor altora.

Numerologia este una dintre cele mai vechi stiinte oculte.
       
    2 – Oamenii cu acest numar sunt buni executanti si se vor lasa condusi de altii. Ei pot fi excelenti diplomati, judecatori de pace si intermediari. Spre deosebire de cei cu numarul 1, ei sunt atrasi de grupuri si comunitati. Numarul 2 reprezinta sot sau sotie perfecti, caci toate celelalte numere sunt compatibile cu ei. Aspectul negativ al numarului consta in retragerea si cedarea in fata altora si intr-o accentuata lipsa de incredere in fortele proprii.

    3 – Cei cu acest drum in viata au descoperit bucuria de a trai. Ei vor tinde sa afle oportunitatile de a duce un trai usor si boem, calatorind si socializand mult. Mediul artistic este ideal pentru personalitatile celor cu numarul 3, intrucat ei cauta sa se exprime permanent prin scris, vorbit sau arte. Polaritatea negativa a numarului 3 este ca purtatorii sai risca sa devina superficiali.

    4 – Acesti oameni sunt constructori prin vocatie si cauta sa ridice edificii cu temelii solide, durabile. Subalterni rabdatori si disciplinati, ei sunt capabili de mari realizari. Le plac indeletnicirile manuale, implicand migala si se straduiesc permanent sa perfectioneze lucrurile realizate. Polaritatea negativa a numarului 4 este ca purtatorii sai tind sa se instraineze de cei din jurul lor.

    5 – Cei cu numarul de destin 5 trebuie sa se pregateasca pentru schimbari neasteptate si situatii diverse, in viata. Ei calatoresc mult si invata sa inteleaga toate paturile sociale, fara sa fie macinati de prejudecati rasiale. Oamenii cu numarul 5 cauta noul si progresul, dar trebuie sa evite sa se lase pe tanjeala, caci manifesta aceasta tendinta.

Numerologii atribuie trasaturi de personalitate, modele de comportament si descriu compatibilitatea si un posibil curs al evenimentelor viitoare.

    6 – Pentru ca 6 este numarul iubirii devotionale, impersonale, acesti oameni sunt veseli, credinciosi, linistiti si muncitori, aplicand legea echilibrului pentru a corecta conditiile lipsite de armonie. Ceilalti li se adreseaza adesea, stiind ca oricand pot gasi in ei un sprijin de nadejde, material si spiritual, si ei trebuie sa fie intotdeauna gata sa-i ajute. Unele persoane cu aceasta cale in viata pot avea un talent muzical deosebit, dar adevarata lor pasiune consta in grija fata de camin si armonia casnica. Polaritatea opusa cifrei 6 este ca purtatorii ei pot ajunge sa aiba o fire tiranica.

    7 – Este un numar cosmic legat de cele sapte planete, sapte zile ale saptamanii, sapte culori principale si sapte note muzicale. Sansele si oportunitatile vin catre persoanele cu numarul de destin 7, fara ca acestea sa le caute neaparat. Cei cu aceasta cifra trebuie sa-si foloseasca abilitatile mentale pentru a descoperi misterele profunde si adevarurile ascunse ale Universului. Ei sunt potentiali mistici; avand o sensibilitate exacerbata, trebuie sa reziste tentatiei de a se retrage din societatea in mijlocul careia traiesc.

    8 – Cei ce poarta numarul 8 pe calea vietii sunt oameni practici, atasati valorilor materiale. De obicei doresc sa obtina dragostea, puterea si succesul. Este numarul asociat cu marile organizatii si corporatii. Este un numar puternic si cei ce poarta responsabilitatile sale pot ajunge dominati de polaritatea lui negativa, devenind cusurgii si certareti.

    9 – Este un numar ce reprezinta calitatile umanitare. Cei aflati sub vibratiile lui energetice trebuie sa fie gata la toate ambitiile si dorintele personale. Numarul 9 actioneaza in conformitate cu legea implinirii si oamenii care-l poarta isi vor dedica viata celorlalti. Polaritatea negativa a numarului implica riscul ca persoanele cu aceasta cifra sa devina egocentrici.

    11 – Un Numar Superior, este numarul visatorilor, al vizionarilor, a celor ce recepteaza intuitiv idealurile. Destinul lor este sa dezvaluie lucruri noi si sa faca lumea sa progreseze. Numarul 11 reprezinta mesagerul, oratorul sau crainicul. Polaritatea lui negativa face ca oamenii care-l poarta sa devina fanatici si prea transanti, in convingerile lor.

    22 – Un numar superior, acesta este un idealist practic, preocupat de bunastarea si progresul omenirii. Un om purtand acest numar se dedica din toata inima proiectelor filantropice si cauta sa contribuie la propasirea spirituala si materiala a maselor. Vibratiile negative aparute in jurul acestui numar ii pot face insa pe purtatorii sai sa devina increzuti si sa caute sa iasa in evidenta, in loc sa lucreze doar pentru binele semenilor.

    Potrivit principiilor numerologiei, numele cuiva este foarte important, intrucat rostirea lui este legata de lumea sunetelor, o manifestare directa a vibratiilor energetice. Prin urmare, cum fiecare litera a fiecarui alfabet are un sunet distinctiv, inseamna ca ea va avea si un numar specific. Folosind ciclul de la 1 la 9 este imperativ sa stabilim esenta numarului.
    Graficul care urmeaza, cu un nume dat ca exemplu, arata cum se poate ajunge la aceasta vibratie numerica.



        1     2     3     4     5     6     7     8     9
        A    B     C    D     E     F     G    H     I          
         J    K     L    M     N    O     P     Q    R
        S    T     U    V     W    X     Y     Z
   
    Exemplu:
   
    M   A   R   Y   J   O   H   A   Y   E   S
    4     1    9   7   1    6   8    1   7    5    1
             21             7                22 
              3              7                 4       
                             14 (1+4)=5


    Cinci este numarul numelui acestei persoane si potrivit numerologiei releva caracterul si personalitatea persoanei respective. Revenind la explicatia fundamentala a vibratiei numerice, 5 face ca respectiva Mary Johayes sa aiba o mentalitate progresista si sa fie gata sa faca multe calatorii si sa treaca prin multe schimbari, de-a lungul vietii.
    Numerologii pretind ca numerele detin cheia determinarii multor aspecte din viata si destinul cuiva. Unii practicanti ai numerologiei cred chiar ca totalizand numarul vocalelor din numele cuiva se poate identifica esenta sinelui si sufletul persoanei in cauza. Folosind tot numele lui Mary, obtinem numerele 1 + 6 + 1 + 5. Totalizand si simplificand, obtinem, drept cifra finala, 4. Acest numar reprezinta sinele lui Mary, exprimand adevaratul ei potential, nazuintele si talentele ascunse. Fiind numarul 4, ea va cauta sa-si ajute dezinteresat semenii si sa creeze ceva cu adevarat durabil.

ASTROLOGIA

Primii oameni au invatat rapid ca fertilitatea solului depinde de favorurile soarelui, ca si de ale ploilor, ambele daruite din ceruri. Pe de alta parte existau si efectele adverse ale fulgerelor, vanturilor si grindinei, ca si ale inundatiilor. Aceste fenomene erau misterioase, dar in egala masura puteau parea miraculoase sau infricosatoare. Atunci, ca si acum, oamenii se simteau neputinciosi, la mila acestor puteri; si cum energiile pozitive si negative pareau sa izvorasca din cerul de deasupra a fost firesc ca stramosii nostri sa considere ca salasul zeilor se afla in cer. Din aceasta convingere a evoluat teoria deplinei armonii intre fenomenele petrecute in cer si cele observate pe Pamant.

Anticii pretuiau corpurile ceresti in mod deosebit.

   Nu exista nici o indoiala ca anticii pretuiau corpurile ceresti in mod deosebit, poate chiar cu veneratie. Cartea lui Iov din Vechiul Testament afirma ca ,,luceferii cantau impreuna'' atunci cand au fost puse temeliile Pamantului. Ulterior, Iov este intrebat: ,,Cunosti tu legile cerului si poti tu sa faci sa fie pe pamant ceea ce este scris in ele ?''(38:33). Este clar ca si anticii credeau ca stelele influienteaza evolutia evenimentelor pe Pamant. In Judecatorii 5:20, se aminteste ca Barak, comandantul armatei israeliene, care s-a confruntat, intr-o lupta decisiva, cu canaanitii condusi de Sisera, a prins curaj cand profetesa Deborah i-a spus: ,,Stelele de sus s-au luptat atunci, din mersul lor s-au razboit ci Sisera''. Deborah nu era singura vizionara care cunostea taina stelelor. Amos (5:8) vorbeste despre Dumnezeu ca fiind ,,cel care a facut Pleiadele si Orion si a transformat bezna noptii in zori''. In Maleahi 4:2 celor drepti li se promite ca ,,soarele dreptatii va rasari, aducand vindecarea pe aripile (razele) sale''. 

    Preotii babilonieni au dezvoltat si perfectionat un sistem de interpretare a fenomenelor observate in ceruri cu scopul de a determina vointa puterilor divine. Grecii au largit sfera astrologiei, incluzand in ea toate stiintele cunoscute.

    Empedocle, filosof grec prin 450 I. H. a dezvoltat ideea ca universul ar fi format din patru elemente fundamentale: foc, apa, aer si pamant. Dupa cucerirea Babiloniei de catre Alexandru cel Mare (356 -323 i. H.) s-a descoperit ca astrologii caldeeni impartisera semnele zodiacale in patru triunghiuri si atribuisera fiecarui triunghi cate un element, dintre cele numite de Empedocle. Berbecul, Sagetatorul si Leul erau considerate semne de foc, Racul, Scorpionul si Pestii semne de Apa, Balanta, Varsatorul si Gemenii, semne de Aer, iar Capricornul, Taurul si Fecioara semne de Pamant.

    In esenta, astrologia abordeaza relatiile existente intre pozitiile Soarelui, Lunii si planetelor si vietile pamantenilor. Astrologia are o radacina filosofica, pornind de la premisa ca fiecare individ este un Univers in miniatura si se oglindeste in modelul astrologic existent pe cer la momentul nasterii persoanei respective. Din punct de vedere astrologic, inseamna ca natura sau personalitatea fiecarui om este determinata de pozitia astrelor la momentul nasterii lui, precum si de reactia lui la stimulii existenti in mediul inconjurator in timpul cresterii si maturizarii.

    Trasaturile personalitatii care determina cum anume indivizii reactioneaza fata de mediu constituie temperamentul uman.

Hipocrat (c.460 – c. 377 i.H.) descria patru tipuri de temperamente: sangvin, coleric, flegmatic si melancolic. Cele patru temperamente ale lui Hipocrat au fost simbolizate, legand firea colerica de foc si cea sangvina de aer, in vreme ce apa era simbolul temperamentului flegmatic si pamantul al celui melancolic. Modurile de reactie coleric si sangvin erau caracterizate printr-o excitabilitate rapida fata de stimulii exteriori si o schimbare la fel de rapida a starilor sufletesti, sovaiala fiind de obicei caracteristica sangvinilor, iar nervozitatea – colericilor. La fel, temperamentele melancolic si flegmatic erau caracterizate printr-o persistenta, dar lenta excitabilitate fata de stimulii externi, sentimentele fiind exprimate vag in cazul flegmaticilor, dar fiind foarte intense in cel al melancolicilor. (In limbajul uzual de azi, doar aspectele negative ale acestor temperamente sunt comune. Astfel, coleric inseamna astazi iute la manie, melancolic-depresat, sangvin – de un optimism debordant, iar flegmatic – impasibil si lent. )

   Desi diferitele scoli de astrologie au desemnat date calendaristice diferite pentru unele dintre semne, diferentele sunt rareori mai mari de o zi sau doua. Interpretarea trasaturilor mentale, emotionale, fizice si spirituale ale semnelor individuale poate de asemenea varia, dar exiata unele observatii generale privind personalitatile oamenilor nascuti sub diferite semne zodiacale. ( … )

    Desi multi oameni asociaza astrologia cu cele cateva fraza citite zilnic prin ziare, cu referire la zodia lor si probabil nu iau prea in serios sfaturile oferite de horoscoape, exista totusi milioane de persoane care privesc corpurile ceresti cu aceeasi veneratie manifestata de antici. Zolar, descris candva drept ,,decanul astrologilor americani'', releva in prefata cartii sale lt's All in the Stars ( New York, Zolar Publishing, 1962): ,,Astrologia, in puritatea ei, desi formeaza un sistem de divinatie, nu are nicio legatura cu prezicerea viitorului sau mediumnitatea. Este o stiinta divina a corespondentelor, in studiul si aplicarea careia intelectul si intuitia se impletesc intr-o maniera fireasca, armonioasa. Ele tind sa vibreze la unison. Cand aceasta uniune devine complete, omul ignorant se transforma in intelept profetic''.

    Joseph Goodavage, autor al lucrarii Astrology: The Space Age Science (1966), si-a inceput cartea cu urmatoarea declaratie: ,,De-a lungul a mii de ani, astrologii au dedus existenta unei conexiuni intre miscarea planetelor si pozitia stelelor si toate activitatile terestre. Abilitatea lor de a prezice evolutiile viitoare – si chiar evenimentele – a fost demonstrata in repetate randuri''.

    ,,Evanghelia stelara'', evidentiata in The History of Creation and Origin of Species (1967) de Reuben Luther Katter confera interpretari religioase celor 12 semne zodiacale. Katter afirma ca evanghelia stelara, numita si teologie adamica, a aparut cu 2500 de ani inaintea Vechiului Testament. Evanghelia stelara foloseste aceleasi semne zodiacale ca si astrologia, dar incepe cu Fecioara si se incheie cu Leul. Katter a precizat ca, potrivit traditiei, Iacob si cei 12 fii ai sai au adus tablitele zodiacale in Egipt si le-au purtat cu ei in Exod. Ca si astrologia, evanghelia stelara sustine ca cele 12 semne semnifica 12 pozitii ale Soarelui in relatie cu Pamantul.

    In vreme ce astrologia occidentala a evoluat din cea a egiptenilor, babilonienilor, caldeenilor si grecilor, astrologia chineza s-a dezvoltat independent, fara a suferi influente exterioare si s-a format in jurul ideii ca fiinta imparatului era de natura divina. Unii cercetatori in domeniu au plasat inceputurile astrologiei chineze in timpul domniei lui Fu Hsi, pe la 2800 i.H.si au atribuit numirea celor 12 semne din zodiacul chinezesc, legendarului imparat Yao. Figurile zodiacului chinezesc nu au nicio legatura cu cele din zodiacul occidental. Fiecare semn este reprezentat de un animal diferit si, impreuna, compun un ciclu de 12 ani. Interpretarile acestor semne subliniaza caracteristici animaliere diferite de cele specifice stereotipurilor occidentale clasice. De pilda, in vreme ce un european priveste cu sila un sobolan, in zodiacul chinezesc animalul este considerat harnic si muncitor. In plus, exista cinci elemente – lemn, foc, pamant, metal si apa – spre deosebire de cele patru din traditia occidentala – pamant, aer, foc si apa. Animalele din zodiacul chinezesc sunt: sobolanul, boul, tigrul, iepurele, dragonul, sarpele, calul, berbecul, maimuta, cocosul, cainele si bivolul. Potrivit traditiei, atunci cand Buddha (c. 563- c. 482 i.H.) se afla pe moarte, a chemat toate animalele sa-si ia adio de la ele. Primele 12 care au sosit au fost imortalizate in zodiacul chinezesc.

Zodiacul chinezesc este compus dintr-un ciclu de 12 ani.

   Astrologia a constituit o parte integranta a vietii cotidiene in China, timp de secole, si ramane si astazi la fel. Desi doctrina comunista si liderii rationalisti contemporani au incercat sa elimine influienta astrologiei, catalogandu-i principiile ca nimic altceva decat simple superstitii, chinezii de rand iau inca decizii majore bazandu-se pe calauzirea oferita de astrologie.

    De-a lungul istoriei, in lumea occidentala, astrologii au pretins ca exista asocieri intre miscarile planetelor, cometelor, eclipse si fiecare eveniment important. Printre cele mai familiare corelatii se numara aparitia cometelor la nasterea si moartea lui Iulius Cezar (c. 100 – 44 i.H.), izbucnirea Primului Razboi Mondial, vestit de eclipsa de Soare si de Luna, nasterea si moartea lui Mark Twain (1835 – 1910), coincizand cu aparitia cometei Halley. In plus, astrologii au proclamat influenta astrelor asupra vietii muritorilor, de la Alexandru cel Mare (356-323 i. H.) la presedintele George W. Bush (n. 1946).

    Multi mari filosofi care au schitat idealurile si conceptele gandirii occidentale au apelat la astrologie, ca ajutor in dezvoltarea sistemelor lor. Personalitati precum Pitagora (c. 580-c. 500 i. H. ), Aristotel (384 – 322 i.H.) si Ptolemeu (127 – 151 d. H.) au fost si astrologi. Nicolaus Copernic ( 1473 – 1543), care a dat stiintei prima viziune rationala asupra Universului, a fost doctor, teolog, astronom, dar si astrolog.

    In Evul Mediu, magii, alchimistii, savantii si chiar papalitatea au imbratisat astrologia. Papa Iuliu al II-lea (1443-1513) a cerut astrologilor sa aleaga o data propice pentru incoronarea lui; papa Paul al III-lea (1468-1549) a fost ghidat in viata de urmarirea horoscopului, iar papa Leon al X-lea (1475-1521) a infiintat o catedra de astrologie la o mare universitate a vremii. Savantii bisericii au inceput sa asocieze semnele zodiacale cu cei 12 apostoli si catedralele din toata Europa au fost decorate cu astfel de semne.

   Astronomul danez Tycho Brahe (1546-1601), care a construit primul observator astronomic din lumea occidentala, a practicat si aparat astrologia. Datele sale exacte referitoare la planete i-au permis elevului sau, Johannes Kepler (1571-1630) sa-si elaboreze remarcabile legi ale miscarii. Sir Isaac Newton (1642-1727),care a urmat pasii lui Kepler, a folosit un amestec eclectic de stiinta si astrologie pentru a pune la punct multe dintre teoriile sale.

   Amiralul George Dewey (1837-1917) si presedintele Grover Cleveland (1837-1908) au consultat astrologii de-a lungul vietii lor. Psihiatrul dr. Carl Jung (1875-1961) a folosit harti astrologice in diagnoza si tratamentul pacientilor sai. John O'Neill, editor de stiinta la ziarul New York Herald Tribune, primul autor de stiinta care a castigat un premiu Pulitzer, a inceput ca un sceptic si a sfarsit ca un adept convins al astrologiei. Astronomul Gustaf Stromber (1882-1962) de la Observatorul Mount Wilson credea in hartile astrologice ca si in stiinta astronomiei. Psihologul si statisticianul francez Michael Gauquelin (m. 1991) a petrecut peste 30 de ani investigand astrologia, iar cercetarile complexe l-au ajutat sa certifice importanta pozitiilor planetare la nasterea unei persoane. Astronomul britanic, membru al Societatii Astronomice Regale, Percy Seymour (1901-1980) a avansat ipoteza ca astrologia nu este nici magica, nici mistica, ci, de fapt, magnetica. In al Doilea Razboi Mondial (1939-1945), Serviciile secrete aliate au aflat ca Adolf Hitler (1889-1945) si o serie de demnitari nazisti de rang inalt, precum adjunctul sau, Rudolf Hess (1894-1987) si seful SS, Heinrich Himmler (1900-1945), au dovedit un viu interes fata de astrologie. In zilele bataliei pentru Anglia, cineva din nou infiintatul Birou de Cercetari Psihologice (PRB) de la Londra a decis ca daca britanicii ar avea un astrolog care sa faca aceleasi calcule pe care probabil le faceau astrologii nazisti, aliatii ar putea sa prevada urmatoarele mutari ale lui Hitler, Louis de Wohl (1903-1961), fiul unui ofiter din Armata Regala Maghiara, scriitor de profesie, era renumit ca expert in astrologie, caci studiase domeniul timp de peste doua decenii. De Wohl a fost solicitat de PRB sa urmareasca mersul stelelor in asa fel, incat sa poata ajuta la caderea celui de-al Treilea Reich. Oponentii sai cunoscuti din tabara nazista erau astrologul Karl Ernst Krafft (1900-1945), grafoloaga si astroloaga Elsbeth Ebertin (1880-1944) si Wilhelm Wulff (1893-1984), astrologul personal al lui Himmler din cadrul SS.

    Desi de Wohl a avut unele succese remarcabile precum prezicerea datei invaziei germane in Olanda, in 1940, per ansamblu a reusit un numar modest de predictii reusite. Dar, chiar daca acuratetea lui astrologica a lasat de dorit, de Wohl a compensat-o din plin atunci cand a schitat ingeniosul plan de falsificare a 50 de catrene astrologice atribuite lui Nostradamus, in care marele vizionar ar fi prezis caderea celui de-al Treilea Reich. Aceste manifeste astrologice au fost apoi lansate asupra Germaniei, sperandu-se in efectul lor demoralizator. De Wohl realizase o plastrografie atat de reusita in imitarea stilului unic al clarvazatorului francez, in ,,catrenele proaspat descoperite'', incat pana si Joseph Goebbels (1897-1945), ministrul nazist al propagandei, care anterior recursese la un siretlic similar pentru a prezice triumful nazist, a fost pacalit.

   Fostul presedinte Ronald Reagan (1911-2004) si prima doamna Nancy Reagan(n.1921) au fost adepti ai astrologiei cu mult inainte de a se instala la Casa Alba, ca si alti actori de la Hollywood, precum Tyrone Power (1913-1958), Susan Hayward (1918-1975), Mariene Dietrich (1901-1992), Ronald Colman (1891-1958) si Robert Cummings (1908-1990). Familia Reagan a continuat sa se bazeze pe sfaturile astroloagei Joan Quigley in timpul mandatului de presedinte al fostului actor, in privinta fixarii intalnirilor si evenimentelor oficiale. In vreme ce unii americani au fost socati sa afle ca prima doamna apela la sfaturile unui astrolog pentru a planifica orarul zilnic al presedintelui, cetatenii Indiei au parut sa accepte cu calm faptul ca Indira Gandhi (1917-1984), a folosit astrologia in luarea unor decizii importante pana la moartea ei, in 1984, in urma unui asasinat.

   Multi astrologi afirma ca o comparatie cu o nava care pluteste pe ocean, fara rute vizibile de urmat, fara trasee definite sau rute alternative, este potrivita pentru a descrie metodele prin care ei ajuta o anumita persoana,in situatii care necesita luarea de decizii, caci in asemenea situatii pot exista alternative. Diagrama astrologica a zodiacului plaseaza fiecare individ aflat in fata luarii unei decizii in centrul destinului, reprezentat printr-un cerc cunoscut universal ca simbol al infinitului, dar si al perfectiunii. Astrologul traseaza apoi linii radiale de la pozitia individului spre circumferinta sau, metaforic vorbind, spre perimetrul eternitatii, simbolizand astfel nenumaratele posibilitati disponibile. Chiar daca individul este constient de doar 12 dintre ele, care ar putea fi ilustrate de casele zodiacului, este suficient ca el sa doreasca sa beneficieze de un fel de ,,calauza'', capabila sa-l ajute in interpretarea oricarui semn indicator existent. Arta (sau stiinta) astrologiei, practicata de un astrolog competent, poate fi folosita pentru a indrepta erorile hartii destinului.

Savantii bisericii au asociat semnele zodiacului cu cei 12 apostoli.

   Astrologul si navigatorul celest au o serie de aspecte comune. Ambii privesc spre cer, ca punct de referinta; ambii folosesc harti si tabele perfectionate de-a lungul a secole intregi de observatii si consemnari. Ambii ajung la niste concluzii prin calcule matematice. Navigatorul traseaza un curs, dar nu stabileste o destinatie. Astrologul alcatuieste un horoscop, dar nu determina caracterul sau destinul.

    Rolul astrologiei, spun astrologii, este comparabil cu cel al busolei unei corabii. Busola indica drumul spre o destinatie prestabilita. Asa cum timonierul invarte carma, pentru a da navei cursul stabilit de busola, la fel si liberul albitru al individului trebuie sa aduca vasul vietii sale in comformitate cu prevederile astrologice, daca persoana respectiva vrea sa beneficieze de pe urma acestora. Plasand fiecare om in centrul zodiacului, astrologii afirma locul corect al acelui om in centrul rotii vietii si sustin ca exista mai multe lucruri, in cer si pe Pamant, decat se pot percepe prin diversele filosofii ale celor cinci simturi.

   Astrologia moderna recunoaste ca fiintele umane n-au fost create spre a fi marionete fara ratiune, ce se misca si actioneaza doar dirijate de la distanta, de forte pe care nu le inteleg, cu atat mai putin influenta. In acelasi timp, astrologia cere adeptilor sai sa-si accepte responsabilitatea actiunilor. Pe undeva, impune chiar o mai mare responsabilitate, caci fiind avertizati asupra potentialului lor, potrivit celor mai bune cunostinte si tehnici disponibile, cei ce-si calauzesc vietile dupa stele nu mai pot pune propriile esecuri pe seama intamplarii oarbe sau a sinuozitatilor destinului.

   Potrivit astrologilor, liberul albitru include capacitatea indivizilor de a asculta cele mai bune sfaturi si indrumari, venite din orice sursa care li se pare credibila, inainte de a trece la actiune, inainte de a porni la un drum sau a lua o decizie si de a o urma, de indata ce s-a decis intr-o anumita privinta. Astrologia, asa cum e practicata astazi, nu doar ca afirma intaietatea liberului albitru, dar si insista asupra ei; potrivit adeptilor sai, astrologia, folosita corect, functioneaza ca o busola de incredere, indicand mereu drumul corect.

Brad & Sherry Hansen Steiger

MAGI

Oricine cunoaste povestea traditionala a Craciunului a auzit despre cei trei magi care au urmat steaua din Rasarit si au calatorit departe, spre a veni sa-l adore pe pruncul Isus in ieslea unde se afla. Acesti magi nu erau regi, ci ,,intelepti'', astrologi si preoti din Persia antica, adepti ai filosofiei zoroastrianiste, iar titulatura lor a dat radacina cuvintelor moderne ,,magic'', ,,magician'' si asa mai departe. Astfel de oameni erau sfetnici ai suveranilor imperiilor orientale, posesori de secrete oculte care calauzeau monarhiile.

In Evul Mediu, magii erau persoane care acumulau cunostinte oculte si intelepciune din Cabala.

In Europa, in timpul Evului Mediu, cei numiti magi erau de obicei persoane care-si dedicasera viata acumularii cunostintelor oculte si intelepciunii provenite din Cabala, surse antice egiptene, arabe si pagane si ca atare intrasera in vizorul bisericii, fiind suspectati de legaturi cu demonii. Desi acesti oameni si-au manifestat cu tarie atasamentul fata de pretioasele fragmente ale intelepciunii antice si au insistat ca practica magia alba, clerul n-a facut deosebirea dintre magi si vrajitoarele pe care Inchizitia cauta sa le judece pentru venerarea demonilor. Abia odata cu Renasterea, magii si cunostintele lor interzise au inceput sa dobandeasca o anumita acceptare la curtile Europei si in randul membrilor educati ai populatiei.

Poate unul dintre cele mai importante motive de nemultumire a clerului fata de magi era convingerea acestora ca fiintele angelice puteau fi convocate sa asiste la practicarea magiei albe. Existau sapte spirite planetare majore sau arhangheli, pe care magii erau interesati sa-i contacteze: Rafael, Gabriel, Canael, Mihail, Zadikel, Haniel si Zafkiel. S-a spus ca una dintre sursele originale ale acestei invataturi ar fi fost marele maestru al ocultismului si mag egiptean Hermes-Thoht, care a descris revelatia primita prin vizualizarea unei uriase siluete umane, de o deosebita frumusete. Entitatea i-a vorbit cu blandete lui Hermes, prezentandu-se drept Pymander, gandul Atotputernicului, care venise sa-i dea putere, datorita dragostei pentru justitie a magului si pasiunii depuse in cautarea adevarului.

Pymander i-a cerut sa-si dezvaluie o dorinta, cu promisiunea ca i-o va indeplini, iar Hermes-Thoth a cerut ca asupra lui sa se reverse o raza din cunoasterea divina a entitatii. Dorinta i-a fost implinita, iar Hermes s-a simtit inundat de viziuni minunate, dincolo de imaginatia si puterea de intelegere a unei fiinte umane. Dupa ce imaginile au incetat sa apara, Hermes a fost inconjurat de un intuneric inspaimantator. O voce aspra si stridenta a tunat din eter, dand nastere unei furtuni terifiante, cu vanturi puternice si tunete asurzitoare. Vocea terifianta l-a lasat pe Hermes plin de uimire si teama. Apoi, de la Atotputernicul au iesit sapte spirite care s-au rotit in sapte cercuri; in aceste cercuri se aflau toate fiintele din Univers. Actiunea celor sapte spirite in cercurile lor se numeste destin, iar cercurile sunt insumate in gandul divin, care le patrunde vesnic.

Lui Hermes i s-a dat de inteles ca Dumnezeu a incredintat celor sapte spirite misiunea de a guverna elementele si a crea produsele lor combinate. Deoarece Dumnezeu a creat oamenii dupa propriul Sau chip si, multumit de aceasta imagine, le-a dat puteri asupra naturii terestre. El putea acorda acelor oameni care-si depaseau dualitatea naturii lor telurice abilitatea de a porunci celor sapte spirite. Oamenii respectivi deveneau magi care invatau sa triumfe asupra tentatiilor senzuale si sa-si sporeasca facultatile mintale. Dumnezeu avea sa daruiasca unor astfel de adepti o frantura din lumina divina, proportionala cu meritele lor. Magii erau ajutati, in lucrarea lor pe Pamant, de cele sapte spirite superioare ale sistemului egiptean, ce actionau ca intermediari intre Dumnezeu si oameni. Aceste sapte spirite erau aceleasi entitati pe care brahmanii din India antica le numeau Deva, in Persia erau numite Amaschapand, in Caldeea, Cei Sapte Mari Ingeri si in kabalismul iudaic cei sapte arhangheli.

Ulterior, diversi magi au cautat sa reconcilieze ierarhia crestina a spiritelor celeste cu traditiile despre Hermes, clasificand ingerii in trei ierarhii, fiecare subdivizata in trei ordine:

1. prima ierarhie: serafimi, heruvimi si tronuri;
2. a doua ierarhie: dominioane, puteri si autoritati (virtuti);
3. a treia ierarhie: principate, arhangheli si ingeri.

Aceste spirite sunt considerate superioare, ca esenta, oamenilor si se crede ca se afla pe Pamant spre a-i ajuta pe muritori. Ele contorizeaza incercarile prin care fiecare om trebuie sa treaca si ii infatiseaza lui Dumnezeu faptele acelui om, imediat dupa moarte. Ei nu pot insa influienta liberul albitru uman, astfel incat omul trebuie sa faca singur intotdeauna alegerea intre Bine si Rau. Dar, intrucat rolul este de a ajuta, ingerii pot fi invocati spre a-i asista pe oameni, in diverse moduri.

Ei sunt arhanghelii pe care magii ii evoca in ceremoniile lor. Alaturi de conceptul spiritelor planetare sau al arhanghelilor exista ceva ce vechii egipteni numeau ,,hekau'' ori cuvant de putere. Atunci cand era rostit, acesta emitea o vibratie capabila sa invoce spiritele. Cel mai puternic hekau pentru invocarea unui anumit spirit, in magia ceremoniala, era chiar numele spiritului in cauza.

,,A numi inseamna a defini'', afirma contele Cagliostro, faimosul ocultist din secolul al XVIII-lea. Si, pentru magii medievali, a cunoaste numele unui spirit inseamna a fi capabil sa-i invoci prezenta, fapt ce-i transforma practic in facatori de minuni".

 BRAD&SHERRY HANSEN STEIGER     

CABALA

Cabala (numita si Kabbala, Kabala, Kaballah, Qaballah etc.) reprezinta o traditie mistica ebraica, sugerand ca alesul lui Dumnezeu trebuie sa-l cunoasca pe Acesta si intregul Univers si astfel se va ridica deasupra cunoasterii comune, la un nivel spiritual unde poate intelege secretele poruncilor divine si ale Creatiei, prin interpretare simbolica. Cabalistii afirma ca alesul va descoperi in textele stravechi orice doreste si ca are dreptul sa afirme ca lucrurile descoperite au fost scrise in scripturile sacre inca de la inceputurile timpului. 

 

Literele si numerele nu sunt, potrivit Cabalei, doar simple semne inventate de oameni pentru a consemna diverse lucruri, evenimente si ganduri, ci depozite ale puterii divine. Ebraica, in sens cabalistic, este o limba universala, capabila sa readuca omenirea la intelegerea deplina care exista inainte de amestecarea limbilor in Turnul Babel. Este interesant de notat ca si scoala greaca a filosofilor neopitagoreici considera numerele si literele lucrari divine, inzestrate cu puteri supranaturale. 

 

Cabala s-a impus, ca un text puternic si influent, in Spania si sudul Frantei, in secolul al XIII-lea. Multi dintre dascalii sai proclamau ca invatatura fusese daruita de Dumnezeu lui Moise (secolele XIV-lea si al XIII-lea i. H. ) pe muntele Sinai, alaturi de Tora (cabala inseamna in ebraica ,,traditie primita'') si generatii de magi, alchimisti si magicieni au considerat adevarata aceasta afirmatie, venerand textele antice ca o mostenire daruita de Creator umanitatii, apogeul creatiei Sale. Savantii contemporani afirma ca departe de a fi un text de sorginte divina, Cabala a fost produsul unor traditii mistice anterioare, numite Maaseh Bereshit si Maaseh Merkavah, ambele trebuind insa sa fie predate de dascal cate unui singur elev. Maaseh Bereshit (in ebraica, ,,lucrarea creatiei'') vorbea despre formulele divine care au zamislit Universul si despre modul cum controlul acestor sunete sau litere putea exercita puteri magice asupra substantei materiale a lumii. Maaseh Merkavah (in ebraica, ,,lucrarea carului de foc'') incerca sa utilizeze practicile magice ale urcarii la ceruri reusit de Ezechiel in viziunea carului de foc si a tronului slavei din Rai. Dupa o perioada de pregatire intensa, incluzand post, meditatie, invocatii si recitari ale anumitor combinatii de litere si de nume de ingeri, adeptul Maaseh Merkavah cauta sa obtina o viziune a tronului lui Dumnezeu si sa se transforme din om in inger. 

 

Cabala s-a impus, ca un text puternic si influient, in secolul al XIII-lea.

Alaturi de Maaseh Merkavah si de Maaseh Bereshit, din Biblia cabalistilor mai face parte si Zoharul (in ebraica,splendoare''), atribuit adeptilor lui Simeon Bar Yochai, despre care se spunea ca ar consemna invataturile mistice ale lui Ilie, din anii cand acest profet a ramas ascuns intr-o pestera. Moses De Leon, care pretindea ca ar avea o copie a manuscrisului antic, a publicat Zoharul in secolul al XIII-lea. Dupa moartea lui insa, sotia sa a recunoscut ca De Leon atribuise propriile scrieri lui Simeon Bar Yochai, pentru a le putea vinde celor interesati de asemenea texte magice. Savantii moderni accepta faptul ca si Zoharul infatiseaza cu maiestrie realitatea spirituala aflata dincolo de experienta cotidiana din lumea materiala, exista multe pasaje care tradeaza influenta culturii spaniole din secolul al XIII-lea si care probabil au fost scrise de De Leon in acea perioada. 

 

Influenta cabalei asupra iudaismului mistic, ca si asupra alchimistilor europeni si a filosofilor din Evul Mediu, a fost puternica si atotpatrunzatoare, iar textul a ramas o sursa de inspiratie si forta pentru cautatorii iluminarii, vreme de multe secole. Pe masura ce influenta bisericii crestine devenea tot mai puternica, in Europa, cabala si cei ce ii predicau misterele s-au retras in umbra bibliotecilor si universitatilor si, pentru multi eruditi, textul a fost considerat una dintre lucrarile ezoterice si uneori interzise, apartinand intelepciunii antice. In secolul al XX-lea, Carl G. Jung (1875-1961) a introdus cabala in comunitatea psihoterapeutilor si a vorbit cu respect de importanta ei in dobandirea sentimentului comuniunii cu Universul. 

 

Studiul cabalei a cunoscut o extraordinara revitalizare in anii '60 ai secolului trecut, cand s-a produs o renastere a spiritualitatii iudaice si totodata a crescut interesul adeptilor miscarii New Age pentru invataturile mistice ale cabalei. Atractia manifestata de acestia pentru intelepciunea cabalistica s-a datorat in mare masura intelegerii faptului ca esenta divina poate emana prin diverse domenii ale existentei si ca fiecare om se poate inspira din puterea suprema pentru a ajuta la desavarsirea actului creatiei. Multe grupari cabalistice s-au raspandit in America, utilizand invataturile stravechi pentru a-i ajuta pe membrii lor sa atinga stari profunde de meditatie, sa obtina vindecarea pentru ei si ceilalti si sa atinga niveluri superioare de clarviziune mistica.

Brad & Sherry Steiger

PARACELSUS (1493-1541)

-->

Medicul german Theophrastus Bombast von Hohemheim a strabatut Europa, practicand medicina, ocultismul si alchimia sub numele de Paracelsus. Ca multi alti alchimisti, el considera ca era mult mai important de contemplat natura si grandoarea lucrarilor lui Dumnezeu decat sa-ti petreci timpul studiind cunostintele ce puteau fi gasite in carti. Daca cineva ar fi putut dobandi acel gen de puritate despre care Isus afirma ca ar exista in inima unui copil, cu siguranta ar fi putut transforma, efectiv, substantele de baza in metale si pietre pretioase, caci principalul ingredient pentru succesul alchimic consta in obtinerea materiei prime, esenta tuturor substantelor, caramizile primordiale din care s-a faurit Universul. In opinia lui Paracelsus, aceasta substanta esentiala era si vizibila, si invizibila, si era sufletul lumii din care aparusera toate elementele, iar puterea ei era accesibila doar celor ce aveau inima curata si credinta necesare pentru a o obtine. Pentru Paracelsus, ca si pentru multi alchimisti, evangheliile lui Isus si scrierile lui Hermes Trismegistus aveau multe elemente in comun.

Paracelsus a uimit comunitatea medicala si societatea laica prin leacul sau minune, alkahest. Exista un alkahest spiritual, ce fortifica trupul impotriva bolilor si exista un alkahest metalic, care transforma metalele de baza in aur. Ca urmare a unor experimente chimice, Paracelsus a devenit primul savant care a descris zincul, necunoscut pana atunci stiintei, si a introdus multi compusi curativi practici in practica medicala a epocii. Pe langa faptul ca a pus la dispozitia medicilor asemenea leacuri, i-a admonestat, reamintindu-le ca primul doctor al omenirii este Dumnezeu, divinul creator a tot ce inseamna sanatate.

Paracelsus era ferm convins ca omul pe deplin realizat era unul care avea o viata sanatoasa. In plus, cel ce cauta armonia divina trebuia sa studieze astrologia, pentru a invata armonia sferelor, trebuia sa devina teolog pentru a intelege nevoile sufletului si trebuia sa practice alchimia pentru a intelege ca existau substante universale, care se gasesc oriunde, in lumea materiala. Aceste numeroase impliniri aveau sa fie incununate, in final, cu transformarea omului pe deplin realizat intr-un mistic, capabil sa perceapa mereu ca exista lucruri dincolo de intelegerea logica.

Brad & Sherry Hansen Steiger

HERMES TRISMEGISTUS

In traditia alchimica/magica, puternicele taine ale alchimiei au fost gasite inscriptionate pe o tablita de smarald, in mainile mumiei lui Hermes Trismegistus, maestrul magician si alchimist, care fusese inmormantat intr-o obscura incapere din Marea Piramida de la Gizeh. Preambulul cheii transmutarii metalelor de baza in metale si pietre pretioase instruia adeptul ca ,,Este adevarat si fara inselaciune: ceea ce se afla deasupra se afla si dedesubt, spre a indeplini miracolele unui singur lucru''. Scrierile lui Hermes Trismegistus au fost considerate de alchimisti o mostenire lasata de maestrul alchimiei si , prin urmare, erau foarte pretioase pentru ei.

In masura in care o asemenea descoperire ar putea fi rodul imaginatiei, descoperirea tablitei de smarald de la Gizeh este foarte probabil o alegorie. Alchimistii, preocupati de perfectiunea spirituala a omenirii, ca si de transmutatia metalelor de baza in aur, isi consemnau de obicei formulele si adevarurile lor ezoterice in forma alegorica. Astazi se stie ca n-a existat nimeni cu numele de Hermes Trismegistus, iar papirusul Leyden, descoperit in mormantul magicianului anonim, contine cea mai veche copie cunoscuta a inscriptiei de pe legendara tablita de smarald, ea insasi o descriere a celor sapte stadii ale fabricarii aurului.

Hermes, care este numit Trismegistus, ,, de trei ori cel mai mare'', a fost o divinitate a unui grup de greci ce a intemeiat candva o colonie in Egipt. Numele zeului de imprumut este derivat de la Hermes (Mercur pentru romani), mesagerul panteonului grec de divinitati si zeul care conducea sufletele mortilor catre regatul subpamantean al lui Hades. Egiptenii l-au identificat pe Hermes Trismegistus cu Thoth, care in ierarhia lor divina a fost inventatorul celest al scrisului si al cuvantului vorbit. Aceiasi colonisti greci au dobandit interes pentru stravechea religie egipteana si au impletit elemente ale credintelor lor elenistice cu fragmente din iudaism si alte constructii religioase orientale, realizand o sinteza de teologii diferite. Un mare numar de autori necunoscuti s-a dedicat importantei sarcini de alcatuire a unei serii de scrieri ezoterice, toate atribuite figurii legendare a lui Hermes Trismegistus. In cele din urma, Thoth-Hermes a fost umanizat, sub forma unui rege legendar, despre care s-a spus ca ar fi scris nu mai putin de 36 525 de volume de invataturi metafizice. In secolul al III-lea d.H., Clement din Alexandria a redus numarul volumelor la 42 de lucrari, pe care a spus ca le-ar fi zarit, intr-o viziune, transportate de adeptii maestrului.

 

BRAD & SHERRY HANSEN STEIGER

                                                           
                                                 

                                          

ALCHIMIA

Imaginea alchimistilor ca vrajitori renegati si sarlatani in toata regula nu este chiar exacta. Majoritatea lor a fost, de fapt, de oameni eruditi, a caror dorinta de a transmuta o substanta in alta era mai apropiata de misticism decat de chimia moderna. Esenta alchimiei consta in credinta in anumite incantatii si ritualuri care ar putea indupleca entitatile angelice – sau le-ar putea porunci – sa schimbe metalele de baza in metale pretioase.

Potrivit traditiei antice, mumia lui Hermes Trismegistus, maestrul filosofiei alchimice, ar fi fost gasita intr-o incapere obscura din Marea Piramida de la Gizeh, strangand in maini o tablita de smarald. Cuvintele de pe tablita dezvaluiau crezul alchimic: “Este adevarat si fara inselaciune: ceea ce se afla deasupra se afla si dedesubt, spre a indeplini miracolele unui singur lucru. Si asa cum toate cate exista s-au zamislit dintr-o singura vointa, dintr-un singur gand, ele provin din acest unic lucru, prin adoptie.” Printre secretele inscriptionate pe tablita se afla si “cea mai puternica dintre toate puterile”, procesul prin care fusese creata lumea si prin care toate “lucrurile subtile ar putea penetra fiecare lucru solid” ori prin care materialele de baza ar putea fi transformate in metale si pietre pretioase.

Alchimia a fost introdusa in lumea occidentala la inceputul secolului al II-lea d.H.

Timp de secole, scrierile lui Hermes Trismegistus au fost considerate o valoroasa mostenire lasata de maestrul alchimiei. Hermeticii credeau ca natura cosmosului era sacramentala: ,,precum in cer asa si pe pamant”. Cu alte cuvinte, natura lumii spirituale poate fi descoperita prin studiul substantei materiale a Pamantului; iar pamantenii, creati din tarana, posedau si materia prima a fiintelor celeste in care aveau sa se transforme, la fel cum elementele de baza ale Pamantului cuprindeau si materia bruta a aurului. Adeptii alchimiei considerau ca aurul era materialul perfect al planetei, fiind legat de Soare. Astrul zilei era considerat a fi cea mai de jos manifestare a lumii spirituale, un intermediar intre Dumnezeu si omenire.

Stiinta alchimiei a fost introdusa in lumea occidentala la inceputul secolului al II-lea d.H. Dar abia peste doua secole, practicarea ei va ajunge la apogeu, odata cu debutul persecutiilor crestine impotriva paganilor. Zosimus din Panapolis, un autointitulat apologet al alchimiei cita un mesaj din Facerea, ca origine a acestei arte oculte: ,,Si fiii lui Dumnezeu au vazut ca ficele oamenilor erau frumoase,” Acestei referiri scripturale, Zosimus i-a adaugat traditia potrivit careia, in schimbul favorurilor lor, ,,fiii lui Dumnezeu”, considerati ingeri cazuti, le-au oferit femeilor stiinta de a fauri bijuterii, vesminte multicolore si parfumuri care sa le accentueze farmecele trupesti.

Cei sapte ingeri principali ale caror favoruri le cautau alchimistii erau Mihail, despre care se credea ca transforma metalele de baza in aur si alunga orice influienta rea indreptata asupra alchimistului Gabriel, care faurea argintul si prevedea viitorul, Samuel, care proteja impotriva agresiunilor fizice, si Rafael, Sachiel, Ansel si Cassiel, care puteau crea diverse pietre pretioase si il aparau pe alchimist de atacurile demonilor. Membrii clerului erau sceptici ca alchimistii apeleaza, intr-adevar, la ingeri si nu la demoni dechizati. Ei aminteau cuvintele Parintelui Bisericii, Tertulian (c. 155 sau 160 – dupa 220), ce confirma credintele anterioare, potrivit carora ,,fiii lui Dumnezeu”, despre care se vorbea in Facere erau de fapt spirite rele care-si imprumutasera intelepciunea muritoarelor cu unicul scop de a le seduce carnal.

Mai tarziu, desi hermetismul era mai curand inrudit cu misticismul, cei mai multi practicanti ai sai, din laboratoarele pline de fum, au devenit candidati pentru camerele de tortura ale Inchizitiei. In atmosfera intunecata a Evului Mediu, confreria alchimistilor a reusit, mai degraba din intamplare decat cu intentie, sa realizeze o serie de descoperiri chimice valoroase, Albert cel Mare a produs lesia de potasiu, Raymond Lully (1235-1315) a preparat bicarbonatul de potasiu, Paracelsus (1493-1541) a fost primul care a descris zincul si a scris despre utilizarea unor compusi chimici in scop medical, Blaise Vigenere (1523-1596) a descoperit acidul benzoic. Ritmul descoperirilor a crescut in perioada Renasterii, cand Basil Valentine (c. 1450-1492) a descoperit acidul sulfuric, iar Johann Friedrich Boetticher (1682-1719) a devenit primul european care a fabricat portelanul. Documentele pastrate in bibliotecile prafuite ale alchimistilor europeni sugereaza ca anumiti alchimisti medievali si renascentisti au efectuat experimente in domeniul fotografiei, transmisiei radio, fonografiei si zborului, pe langa neincetata cautare a modalitatii de transmutare a metalelor de baza in aur.

BRAD & SHERRY HANSEN STEIGER