"De mai bine de un
deceniu, in Europa occidentala si in America de Nord, angeologia a revenit in
credinta populara. Ca sa ne convingem, este de ajuns sa cautam in orice
librarie raioanele cu carti despre ezoterism sau dezvoltare personala si sa
vedem acolo uriasul numar de carti despre ingeri. Pana si ingerasii, care
disparusera practic din uzantele decorative, au redevenit motive ale unor
ilustratii sau ornamente destul de des intalnite. Aceasta moda actuala a
ingerilor poate parea à priori foarte
departe de traditia initiatica, cu deosebire de cea masonica, al carei
simbolism nu include, in mod clar, ingerii. Si totusi, fiintele angelice nu fac
parte numai din folclor, ci apartin celei mai inalte traditii spirituale a Occidentului.
Asa ca nu vom ceda
unui capriciu pentru a fi la moda, daca vom cauta sa facem o paralela intre
arhitectura templului masonic si cei
patru mari arhangheli. Dimpotriva, exista motive intemeiate pentru a face o
comparatie intre, pe de o parte, cele patru puncte cardinale ale templului,
care simbolizeaza in principal cele patru anotimpuri, cele patru elemente si cele
patru functii ale sufletului omenesc, si, pe de alta parte, cei patru
arhangheli principali ai traditiei, Mihail, Gabriel, Rafael si Uriel, care, la
randul lor, conduc anotimpurile, elementele si starile sufletesti. Chiar daca
sunt absenti in simbolistica masonica, acesti patru arhangheli merita, fara
indoiala, sa ni-i imaginam ca aflandu-se la occident, la nord, la orient si la
sud in templul nostru, si ca fiind prezenti in spiritul masonilor care se
reculeg aici in cautarea unei inspiratii simbolice, a unor resurse spirituale
sau a energiilor cosmice.
Exista,
intr-adevar, numeroase corespondente, pline de invataminte, pe care le putem
trasa intre personalitatile celor patru arhangheli, conform traditiei
religioase sau ezoterice, si structura initiatica si simbolica a templului. Or,
descifrarea corespondentelor reprezinta cheia simbolisticii si primii pasi in
ezoterism. Cautarea firelor secrete care leaga angeologia si franc-masoneria ne
permite, astfel, sa intelegem mai bine simbolismul templului, si, poate, sa ne
apropiem de spiritualitatea angelica. Sa incepem, asadar, prin a-i prezenta
pe ingeri in general, explicand mai
intai ce reprezinta acestia pentru traditie, apoi examinand ce simbolizeaza ei,
fie ca credem sau nu in existenta lor.
Natura
si misiunea ingerilor
Conform celei mai simple definitii, in
toate traditiile, ingerii sunt fiinte spirituale, spirite aeriene dotate cu un
corp eteric, intermediari intre Dumnezeu si om. Intermediari sub doua aspecte,
caci, pe de o parte, ingerii au o natura care este intr-o oarecare masura la
jumatatea drumului dintre uman si divin; pe de alta parte, ingerii joaca un rol
de mesageri intre divinitate si oameni, intre cer si pamant.
Natura esentiala a ingerilor, in traditia
iudeo-crestina, poate fi definita prin trei atribute caracteristice. Mai intai,
ingerul are aripi ; fiinta aeriana, el este deci de esenta spirituala si
reprezinta a-corporalul, desprinderea, suflul vietii superioare. In al doilea
rand, ingerul este in general alb si luminos ; cand apare, vesmintele sale
fac din el o fiinta pura si luminoasa ce exprima armonia, iluminarea si transcendenta.
In al treilea rand, ingerul are o voce ; prin cuvant, sau uneori cu
ajutorul unei trambite, el li se adreseaza oamenilor ca un mesager din alta
lume, reveland divinitatea si cuvantul acesteia.
Natura ingerilor face, desigur,
abstractie de spatiu si timp. Spatial, viata ingerilor se desfasoara deopotriva
in cer, locul lor predilect, si pe pamant, unde intervin asupra naturii si oamenilor.
Ca si fiintele omenesti, dar la un alt nivel, ei imbina deci concomitent
creatul si ne-creatul, naturalul si supranaturalul. Din punct de vedere
temporal, viata ingerilor se deruleaza in afara oricarei cronologii istorice,
nu pe o durata profana ci pe timpul inteligentei spirituale.
Rolul ingerului este in primul rand cel
al unui trimis al lui Dumnezeu. Conform traditiei crestine, care corespunde in
mare masura si traditiei evreiesti, acest rol poate fi rezumat in noua misiuni
principale :
Ingerii se afla in slujba lui Dumnezeu; ei
ii impodobesc tronul si ii canta gloria,
participand la transcendenta Sa.
Ingerii
sunt cei ce conduc astrele si sferele celeste ; ei fac sa domneasca
armonia divina in planul cosmic.
Ingerii
sunt executanti ai vointei divine, alcatuind legiunile cerurilor, care asigura
domnia legii divine pe pamant precum in cer.
Ingerii
sunt mesagerii lui Dumnezeu in fata oamenilor; ei reveleaza cuvantul divin,
determinand inspiratia, viziunea, iluminarea.
Ingerii
sunt si mesagerii oamenilor in fata lui Dumnezeu ; ei sunt cei care le duc
rugaciunile in ceruri si care intervin in favoarea lor.
Ingerii
sunt meniti sa ii protejeze pe oameni fizic si spiritual ; acesta este
indeosebi rolul ingerului pazitor pe care il are fiecare dintre noi.
Ingerii,
mai ales cei pazitori, sunt cei care incurajeaza oamenii in necazurile vietii;
ei dau curaj si tarie, alinandu-i pe cei nefericiti.
Ingerii
ne sunt indrumatori spirituali ; ei ii instruiesc si ii initiaza pe oameni,
ajutandu-i sa-si castige astfel sanatatea.
In fine,
in ceasul ultim al mortii, ingerii sunt cei ce duc in cer sufletul omului si ii
deschid portile raiului.
Toate acestea provin, desigur, din
credinta religioasa si nu influenteaza existenta sau inexistenta ingerilor.
Sunt acestia cu adevarat fiinte din lumea nevazuta sau sunt doar niste
simboluri ? Conteaza prea putin daca ingerii, vocile si puterile lor sunt emanatii
ale divinitatii sau produse ale subconstientului. Caci, in ambele cazuri,
mesajele si energiile pe care ni le transmit sunt eficiente. Forta angelica
actioneaza cu adevarat asupra omului. Astfel, pe planul spiritual sau la
nivelul experientei mistice, realitatea transcendenta si fenomenul psihologic
isi dau mana. Realul nu se limiteaza la lumea materiala, iar initiatii trebuie
sa ia in considerare omul si dimensiunea spirituala a acestuia dincolo de valul
sensibilitatii, eliberati de prejudecatile materialiste.
Sub numele de teorie a corespondentelor,
ezoterismul a trasat intotdeauna paralele intre om si natura, microcosmos si
macrocosmos. Daca ii recunoastem asadar omului o dimensiune spirituala, trebuie
sa intelegem ca si natura are una. Or, ingerii sunt, sau reprezinta, aceasta
dimensiune spirituala a naturii. Iar acest lucur este valabil, fie ca o privim
pe cea din urma ca pe o creatie divina, fie ca o consideram o simpla imagine
simbolica. Caci, chiar daca vom privi natura dintr-un punct de vedere
materialist, trebuie sa admitem ca ea poseda o dimensiune spirituala, in care
ingerii isi au un loc bine definit. Aceasta deoarece corespondentele dintre
destinul uman si fenomenele naturale sau angelice sunt o oglinda a raporturilor
dintre om si psihicul sau.
Daca trecem dincolo de religia anecdotica si de psihologia
reductionista pentru a ne situa in planul simbolismului initiatic si al
spiritualitatii traite, putem, foarte pe scurt, face ingerului portretul
urmator. Fundamental, fiinta angelica este deopotriva mesager si model :
el dezvaluie si este in acelasi timp el insusi imaginea lui Dumnezeu in om.
Ca mesager intre cer si pamant, ingerul
este mai intai simbolul ridicarii si al largirii constiintei ; al
deschiderii prin care omul intre in contact cu sursa sa primordiala si comunica
cu ceea ce il transcende. Ingerul poate, apoi, sa fie considerat drept o personificare a vocii interioare, a
sufletului care traieste in adancul fiintei. In fine, ingerul
reprezinta energia si elanul care spiritualizeaza viata, care trezesc misterul,
care aduc lumina. Intr-un cuvant, ingerul este calauza evolutiei
personale si spirituale.
Ca model, ingerul este simbolul celei mai
elevate infloriri a omului, a initiatului pe deplin trezit si eliberat. El
reprezinta toate functiile umane sublimate, fiinta ajunsa la deplina realizare
de Sine. Cum spunea poetul Rilke, ingerul
simbolizeaza creatura in care s-a operat transformarea vizibilului in
invizibil, a materialului in spiritual.
Cele de mai sus ne arata suficient de
clar ca ingerii, prin natura si rolul lor, cel putin simbolic, sunt pe deplin
susceptibili de a fi integrati in lumea masonica, indeosebi in cea a Ritului
Scotian Rectificat. Trebuie sa mai adaugam si faptul ca, in toate traditiile in
care masoneria isi are radacinile, ingerii au un loc deloc neglijabil. Asa este
cazul cu Vechiul si Noul Testament, cu
parintii Bisericii si a Cabbalei, a calugarilor si misticilor medievali, al alchimiei
si al teosofiei, etc. Exemple ale firelor secrete ce leaga angeologia de
masonerie sunt numeroase.
Ingerii conform traditiei
Mai intai de toate, Vechiul Testament,
baza gradelor noastre simbolice, contine destul de multe referiri la ingeri.
Chiar daca acestea, de origine persana sau mesopotamica, au fost introduse,
fara indoiala, in iudaism dupa Exilul in Babilon, le intalnim de la Geneza la
ultimii profeti.
In
Geneza (3 : 24), Dumnezeu, dupa ce i-a alungat pe Adam si Eva din paradis,
a asezat la est de gradina Edenului heruvimi care agitau o sabie inflacarata
pentru a pazi drumul arborelui vietii.
Dupa
Cartea Regilor (I. 8 : 6-7), in capitolul consacrarii templului lui
Solomon, sta scris ca arca aliantei se afla sub aripile heruvimilor, pe care ii
regasim si in viziunile lui Ezéchiel (10 : 18), legate de cifra patru,
intinzandu-si aripile la poarta templului Vesniciei, catre rasarit.
In
visul lui Iacob (Gn 28 : 12-13), o scara leaga cerul de pamant si pe ea
ingerii lui Dumnezeu urca si coboara ; aceasta scara este reprezentata pe
unele tablouri din lojile englezesti, in care putem vedea, pe scara, virtutile
teologice desenate sub forma unor ingeri.
In
episodul sacrificiului lui Abraham (Gn 22 : 15), ingerul care apuca mana
acestuia si il salveaza pe Isaac se defineste singur drept cuvantul celui
Vesnic ; iar in Daniel ( 9 : 21-23), ingerul ii interpreteaza acestuia viziunea si ii explica cuvantul lui
Dumnezeu.
Exemplele sunt la fel de numeroase in
Noul Testament, adica in Evanghelii, Apocalipsa si chiar in Epistolele lui Pavel.
Ingerul
Gabriel ii aduce Mariei vestea ca este insarcinata prin puterea Sfantului Duh
si ca il va naste pe Christos (Lc 1 : 26-38) ; tot el il anunta si pe
Zaharia de nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (Lc 1 : 11-20, 64).
Ioan
ii spune lui Iisus aceste cuvinte, care sunt ecoul visului lui Iacob (Jn
1 : 51) : “ Veti vedea cum se deschide cerul si ingerii lui
Dumnezeu urca si coboara asupra Fiului omului ”.
Cand
Maria din Magdala merge la mormant (Jn 20 : 12), inainte ca ea sa-l vada
si sa-l auda pe Christos, descopera doi ingeri imbracati in alb, asezati in
locul in care fusese pus corpul lui Iisus.
Pentru
Pavel (1 Th 4 : 16), in ziua reinvierii, venirea lui Christos si invierea
mortilor vor fi anuntate prin vocea arhanghelului si trambita lui Dumnezeu.
In fine, conform scrierilor apocrife (ale
lui Nicodim si Pilat), cand Iisus coboara in infern, il elibereaza pe Adam si
il incredinteaza arhanghelului Mihail pentru ca acesta sa il conduca in
paradis.
In continuare, toti parintii Bisericii
vor recunoaste existenta ingerilor, mai ales pe cea a ingerilor pazitori, care,
dupa Matei, (Mt 18 : 10) le cer oamenilor sa regaseasca credinta pura a copiilor,
spunand ca ingerii din ceruri ai copiilor vad in permanenta fata lui Dumnezeu.
Sfantul Augustin va scrie
: “ La miezul zilei, lumina sufletului si lumina ingerului se
contopesc in lumina divina ”. Iar Maestrul Eckhart, marele mistic medieval,
va scrie mai tarziu : “ sufletul trebuie sa se ridice in lumina sa
naturala, apoi sa se ridice in lumina ingerilor, si, impreuna cu ea, sa ajunga
la lumina divina, pentru a sta, astfel, intre cele trei lumini”.
Adevaratul fondator al angeologiei
crestine a fost Denis Pseudo - Areopagitul care, in jurul anului 500, a scris
un tratat despre “ Ierarhiile ceresti ” ; de altfel, operele
sale au exercitat o mare influenta asupra artei gotice si a luminii acesteia.
El i-a impartit pe ingeri in noua ierarhii, formate din trei triade, triade
comparabile celor ale arborelui Sephiroturilor. Trebuie sa subliniem ca Denis
nu si-a bazat clasificarea ierarhiilor angelice pe speculatii intelectuale, ci
pe o autentica experienta mistica. Pentru el, ingerii erau cu adevarat imaginea
vizibila a invizibilului, o oglinda ce reflecta forma divina ; ei
exercitau asupra omului o functie revelatoare si ghidau elevarea spirituala a
acestuia, catre conversia, iar apoi spre comuniunea cu divinitatea.
Angeologia lui Denis va juca un rol important
in monahism si, mai apoi, in ordinele cavaleresti. Conciliul de la Frioul
identifica, in 796, calugarii drept cavaleri angelici. Calugarul, si, mai
tarziu, calugarul-cavaler, va fi aidoma ingerilor ; el tinde in mod ideal
sa devena el insusi un inger, adica sa trezeasca la viata lumina angelica pe
care o poarta in el. Caci atunci cand omul ajunge la starea angelica, sufletul
i se ilumineaza, iar ingerul sau se manifesta; el devine o fiinta spirituala,
un suflet aerian; devine el insusi un inger.
Astfel, pentru spiritualitatea medievala
occidentala, mai ales la Bernard de Clairvaux, sufletele si ingerii au o sursa
identica iar munca omului spiritual consta in a se ridica la starea angelica.
De altfel, daca sunt prezenti in ceruri, ingerii sunt deopotriva prezenti si in
chilia calugarului sau in templu. Pentru omul spiritual, templul interior este
ca cerul ingerului, este deja un
paradis ; asa cum spunea Sfantul
Ieronim, omul si ingerul se contopesc in mister.
In Evul Mediu, ingerii sunt prezenti si
in legende, mai ales in baladele cavaleresti. Se spune, de pilda, ca ingerii
sunt cei care au cioplit din smarald cupa pe care Iisus a folosit-o in timpul
Cinei din urma, in care Iosif din Arimateea a adunat sangele lui Christos, si
care a devenit apoi Sfantul Graal pe care l-a cautat Arthur si cavalerii Mesei
Rotunde.
Renasterea si Epoca moderna nu au determinat
disparitia ingerilor. Pana si protestantismul i-a admis, iar Calvin ii
considera “ administratori ai providentei divine si prieteni ai
omului ”. Alchimia spiritualista din secolul al 17lea definea
meditatia alchimica drept un dialog interior cu ingerul. In secolul 18,
Swedenborg, unul dintre intemeietorii masoneriei suedeze, a facut cu ingerii o experienta spirituala comparabila
celei a lui Pseudo-Denis ; contempland ierarhiile cerului, el a descoperit
ingerul ca imagine a lui Dumnezeu, protector, invatator si sfetnic al omului,
traind in iubire perfecta, pace si armonie.
Printre
esoteristii din secolele 19 si 20 care au dat o mare importanta ingerilor,
trebuie sa-l mentionam in mod deosebit pe Rudolf Steiner, parintele miscarii
antroposofice. Pentru el, cu cat omul se dezvolta ca fiinta
spirituala, cu atat se apropie mai mult de imparatia ingerilor; ingerii au,
deci, ca misiune sa ajute omenirea sa dobandeasca un grad mai ridicat de
spiritualitate. Rolul ingerilor este deci triplu : sa elibereze fiinta
omeneasca de barierele psihologice care o inlantuie, incepand cu negativismul
si prejudecatile acesteia, si sa o faca sa fie ea insasi pe deplin; sa lege
individul de izvorul sau creator interior si de transcendenta divina ;
sa-l determine pe om sa traiasca in pace si liniste, in armonie cu ceilalti
oameni, fratii sai .
Cei
patru mari arhangheli
In ierarhia creaturilor angelice,
cuprinzand noua grade, conform traditiei, arhanghelii fac parte din triada cea
mai apropiata de natura si de oameni. Dupa exemplul ingerilor, dar fiindu-le
superiori acestora deoarece sunt mai puternici, arhanghelii intervin in viata
individuala a oamenilor. In plus, arhanghelii domnesc si isi exercita influenta
asupra naturii, terestre si ceresti. Toate aceste planuri sunt legate intre
ele.
In ceea ce-i priveste pe oameni,
arhanghelii sunt in general mesageri, aparatori si instructori, furnizand
energii si inspiratii, fiecare in domeniul sau de predilectie. Ei sunt indeosebi
vectori ai revelatiilor ce ofera mijloace de evolutie morala si spirituala.
Arhanghelii aduc omului in acelasi timp iubirea
cereasca si ajutor concret. Ei impart lumina si forta care trezesc
energiile adormite dinlauntrul fiintei, ajutand-o astfel sa progreseze de-a
lungul vietii, catre fericire si planul divin.
In angeologie exista multi arhangheli,
dar patru sunt cei mai importanti: Mihail, Gabriel, Rafael si Uriel. Primii
trei sunt bine cunoscuti si existenta lor este admisa de Biserica catolica. Cat
despre Uriel, importanta sa este atestata de traditia apocrifa, mai ales de
Cartea lui Enoch, ca si de traditia
ebraica. Astfel, o veche rugaciune evreiasca spune : “ Pentru a ma
insoti catre Atot-Puternicul …, fie ca Mihail sa mearga la dreapta mea, Gabriel in stanga, Rafael
inainte si Uriel inapoia mea …, Dumnezeu planand deasupra-mi ”. Nu este
chiar pozitia exacta pe care noi o atribuim in templu pentru doi din cei patru
arhangheli, Mihail si Uriel fiind inversati, dar aceasta rugaciune le arata
insemnatatea.
Numele celor patru arhangheli se termina,
toate, in limba franceza, in “el ” (Mihail devenind Michael, Nota red.).
Acest sufix este o prescurtare a unuia din numele evreiesti ale lui Dumnezeu,
Elohim, si inseamna, deci, divin sau « al lui Dumnezeu ».
“ El ” are si sensul prepozitiei “catre ”, exprimand directia, obiectivul de atins. Aceste
doua sensuri, de divin si tel, se combina, caci din punct de vedere spiritual
viata nu are sens decat intru Dumnezeu. Prin numele lor, arhanghelii sunt si cei
ce poarta energia divina si care conduc la Dumnezeu.
Cu prefixele respective, numele
arhanghelilor au urmatoarele semnificatii: Mihail inseamna “ cel care ii seamana
lui Dumnezeu ”, sau, am putea spune, cel ce este imaginea lui Dumnezeu ;
Gabriel inseamna “ forta lui Dumnezeu ”, in sensul izvorului
divin ; Rafael semnifica “ medicul lui Dumnezeu ”, vindecatorul
divin ; in fine, Uriel are sensul de “ lumina a lui Dumnezeu ”
sau iluminare divina.
Din perspectiva intretesuta a timpului si
a naturii, cei patru arhangheli definesc in mod traditional ciclul celor patru
anotimpuri, toamna, iarna, primavara, vara ; ei domnesc si asupra celor
patru elemente traditionale, pamant, apa, aer, foc. Putem deci sa le atribuim cele
patru puncte cardinale ale templului, occident, nord, orient si sud, intrucat aceste
puncte corespund ele-insele anotimpurilor ; mai putem pune arhanghelii si
in corespondenta cu cele patru functii ale psihicului omenesc, senzatie,
sentiment, intuitie, intelect, functii care reprezinta, si ele, cele patru puncte
cardinale ale templului.
Apropo de anotimpuri, trebuie sa subliniem
ca ciclul unui an exprima nu numai parcursul existentei omenesti terestre, de
la nastere la moarte, ci traseaza si drumul evolutiei spirituale a omului.
Constiinta instinctiva a anticilor recunostea aceasta prin intermediul sarbatorilor
anotimpurilor, mai intai agricole si pagane, apoi mai ales crestine. A fi
sensibili in fata naturii ne invata sa fim sensibili fata de noi-insine ; a participa la viata anotimpurilor ne permite
sa retraim si sa ne construim propria viata, cu ciclurile ei, fizice si
spirituale.
Mihail la occident
Arhanghelul Mihail, al carui nume
inseamna “ cel care este aidoma lui Dumnezeu ” reprezinta, in mod
traditional, soldatul divin, comandantul legiunilor ceresti. El este protectorul
poporului lui Dumnezeu si mai ales protectorul luptatorilor, al cavalerilor, ca
si al pelerinilor si al calatorilor. Il calauzeste deci pe omul de actiune care
isi intreprinde cautarea spirituala, mai intai in lumea pamanteana. Mihail este
activ si pozitiv, si indica drumul de urmat.
Mihail este inarmat, deobicei, cu o spada
inflacarata, pentru a anihila puterile intunericului, balaurul raului. Aceasta
spada este, mai intai de toate, cea a virtutii
morale care lupta cu viciile, cu natura animalica a omului, simbolizate de
balaur. Apoi, ea este si arma luminii pozitive ce imprastie umbrele negative,
ajuta la infrangerea animozitatilor, reda taria in clipele de descurajare.
Ea este, in fine, arma de lupta a spiritualitatii contra materiei, flacarile
sale fiind forta sufletului si a spiritului.
Acestea sunt motivele care ne permit sa-l
asezam pe Mihail la occident in templu, loc simbolic al Pamantului, al lumii
fizice, al fierului ; este,din punct de vedere psihologic, domeniul corpului si al
senzatiilor, al afirmarii eului; locul in care se desfasoara munca si se fac
operele, unde se exercita dreptatea, cultivand mai ales virtutea saraciei,
adica a desprinderii de tot ce este
material.
Tot prin traditie, Mihail este si ingerul
mortii, care aduce eliberarea si nemurirea. Caci acest arhanghel este
justitiarul care, in ultima zi, va ajuta sufletul sa treaca portile lumii de
dincolo si il va conduce in paradis. Este inca un motiv pentru care locul lui
Mihail este la occident, la poarta templului pe care il pazeste, iar noi il putem
identifica, in mod simbolic, in Ritul nostru, cu Maestrul de Ceremonii.
Fiind ingerul mortii si al calatoriei in
lumea de dincolo, Mihail domneste asupra toamnei, anotimp al declinului, al
apropierii sfarsitului, al intoarcerii in pamant. Sarbatoarea Sfantului Mihail
este, astfel, apogeul toamnei. In aceasta etapa a vietii sale fizice, omul
trebuie sa isi constientizeze declinul, batranetea, sa invete sa-si accepte moartea.
In acest anotimp al vietii spirituale, initiatul se pregateste sa coboare in strafundul
sufletului sau, sa moara sub forma fiintei sale exterioare, vechi, pentru a
accede la o forma de viata noua si mai interioara.
Arhanghelul Mihail il stimuleaza deci pe
initiat sa depaseasca dificultatile existentei cotidiene, ca si limitele corpului
si ale materiei. El ii mai cere acestuia sa se deschida in fata constiintei
sinelui, si sa opuna constientizarii mortii, constiinta spirituala a nemuririi
sufletului.
Gabriel
la nord
Arhanghelul Gabriel, al carui nume
semnifica forta divina, energia lui Dumnezeu in natura si in fiinta omului, este
in mod traditional mesagerul divin, purtatorul Cuvantului ; ingerul ce
dezvaluie secretul, cel ce aduce buna vestire. El reprezinta deci vocea
izvorului spiritual si divin ce se gaseste in strafundul omului si care ii
arata acestuia propriul destin. Este simbolul ascultarii cuvantului interior, al
vocii subconstientului.
Gabriel este si ingerul fecunditatii si al
nasterii, pentru ca el o anunta pe Maria ca este insarcinata prin lucrarea Sfantului
Duh si ca il va naste pe Christos ; tot el va vesti si nasterea Sfantului
Ioan Botezatorul. Este deci cel ce dezvaluie misterul incarnarii sufletului, al
fecundarii psihicului de catre spirit. Gabriel este adeseori reprezentat tinand
intr-o mana crinul alb al puritatii virginale si in cealalta o cupa, Graalul,
simbol al inimii si al iubirii. Acest arhanghel este, de altfel, protectorul
bebelusilor si al copiilor mici ; el apara, ca o mama, copilul ce
salasluieste in fiecare om si ii daruieste dragoste, tandrete si afectiune. Este
ingerul sentimentelor.
Astfel, locul lui Gabriel in templu este
la nord, loc simbolic al apei, al lumii psihice scaldata in lumina argintie a
lunii ; este, pe taram psihologic, domeniul afectivitatii si al subconstientului,
al sufletului, ca aspect feminin al psihicului ; este locul in care se
desfasoara munca introspectiva a cunoasterii de sine, a meditatiei si
rugaciunii, cultivand cu precadere virtutile cumpatarii sentimentelor, a
caritatii si emotiilor caste..
Gabriel domneste asupra iernii, pentru ca
in acest anotimp viata salasluieste in germene, samanta este fecundata si se
dezvolta in sanul pamantului ; ca embrionul fizic in pantecul femeii, ca
sufletul spiritual inca ascuns in subconstientul psihicului. Cele doua
sarbatori din preajma solstitiului de iarna sunt de aceea legate simbolic de
Gabriel : ziua Sfantului Ioan Evanghelistul, pentru ca acesta este
arhanghelul mesager care aduce vesti bune ; Craciunul, pentru ca este
arhanghelul nasterii, a copilariei si a iubirii.
Forta divina pe care ne-o transmite Gabriel este, asadar, puterea secreta si
materna a naturii si a creatiei ; energia misterioasa a iubirii care va
conduce fiinta spre renastere, spre dezvoltare si crestere in lumina
primavarateca a iluminarii.
Rafael
la orient
Arhanghelul Rafael, al carui nume
inseamna « vindecatorul divin », este, conform traditiei, ingerul
terapeut care are grija de sanatatea corpului, a spiritului si a sufletelor. El
le da darul vindecarii si ii ajuta pe medici ; il invata pe om sa se ingrijeasca
singur si sa-i tamaduiasca pe ceilalti. Orice vindecare vine de la
Rafael ; el reda in special vederea si lumina orbilor ; da celor ce
abia mai respira suflul vital si salvator.
Dincolo de vindecarea corpului, care,
pentru adevaratul terapeut, este indisolubil legata de sanatatea sufletului,
Rafael simbolizeaza vindecarea esentiala, de natura spirituala ; sanatatii
corpului ii corespunde sanatatea sufletului, eliberarii de boala, reinvierea.
Arhanghel al providentei si al milei divine, Rafael nu reprezinta numai
energiile care ne scapa de rele si ne usureaza suferintele ; el
intruchipeaza si vitalitatea spirituala, inspiratia care ne conduce la izvorul
nostru esential sau ne indreapta spre transcendenta, gratia care ne ofera
intelepciunea spirituala, libertatea, lumina si unitatea.
De aceea Rafael isi are locul in templu la
orient, loc simbolic al cerului si al aerului, al lumii spirituale scaldata in
lumina de aur a stelei ; este, psihologic, domeniul intuitiei, al
aspiratiilor spirituale, al realizarii Sinelui ; locul in care are loc cea
mai inalta cautare, lucrarea mistica in cautarea transcendentei si a
inexprimabilului ; cultivand virtutile sperantei si ale curajului, ca si
ale supunerii fata de fiinta interioara sau de divinitate.
Rafael domneste asupra primaverii, caci acesta
este anotimpul in care viata iese din pamant, se elibereaza si se ridica sub efectul
luminii zilelor in crestere si sub influenta vantului primavaratec ce sufla peste pamant, apa si foc. Este
anotimpul inmuguririi, a infloririi si a fructificarii, a sperantei implinite
si a fericirii. Sarbatorile primaverii, Pastele, Urcarea la cer, ii plac lui
Rafael, caci ele reprezinta terapia si vindecarea supreme ; desprinderea
de materie, eliberarea de corpul propriu
si daruirea de sine, victoria asupra mortii, renasterea, transfigurarea si
unirea.
Arhanghelul Rafael ne indeamna deci sa ne
folosim toate fortele vindecarii si ale sanatatii, pe care ni le propune ca terapeut al omenirii. El este
revelatorul unei vieti spirituale superioare si ne invita sa il urmam intru
sanatatea corpului si a sufletului.
Uriel
la sud
Arhanghelul Uriel, al carui nume inseamna lumina lui Dumnezeu, sau
iluminarea divina, este prin traditie printul soarelui si flacara lui Dumnezeu ;
el respandeste lumina cunoasterii sacre si a intelegerii cosmosului. El ne
invata sa interpretam profetiile si viziunile, si tot el ne desluseste legile
stelelor si ale timpului, ale armoniei ceresti. El este deci ingerul
inteligentei si al ratiunii, al stiintei
si al cunoasterii. Stapan deopotriva asupra fulgerelor si tunetelor, el il
simbolizeaza pe Sfantul Duh, care lumineaza constiinta cu lumina si frumusetea
sa.
Locul lui Uriel este deci la sudul
templului, loc simbolic al focului, al lumii spirituale luminata de razele soarelui,
stralucind ca bronzul ; este psihologic domeniul mentalului si al constientului,
al sufletului, ca aspect masculin al psihicului ; este locul unde au loc,
simultan, munca teoretica si de reflectie, dar si munca, orientata spre
exterior, a raspandirii invataturii si transmiterea cunoasterii ; urmand
mai ales virtutile credintei, ale intelepciunii practice si al umilintei
intelectuale.
Uriel domneste asupra verii, caci in acest
anotimp, in care soarele lumineaza si incalzeste Pamantul cu toate razele sale,
natura se afla la apogeu, iar fructele se coc si ating deplina maturitate. Vara
este si anotimpul in care cerul noptii este cel mai activ, fiind brazdat cand
de stele cazatoare, cand de fulgere. Uriel este in armonie, simbolic, cu
sarbatorile verii, cea a Sfantului Ioan Botezatorul, care este ultimul profet
clarvazator, ce predica in caldura desertului si caruia ii sunt dedicate
focurile de Sf.Ioan ; cea a Adormirii Maicii Domnului, pe care o putem
intelege simbolic ca sufletul ce trece de la starea de psihic inconstient la
constiinta luminata.
Uriel, arhanghel al luminii si al
desteptarii, ne invita si ne ajuta deci sa fim totodata clarvazatori si stralucitori ;
sa traim cu spiritul treaz, pe deplin constienti, obiectivandu-ne
spiritualitatea ; sa traim cu fata intoarsa catre zenit, contopindu-ne cu
fortele inteligentei cosmice, actionand in afara eului nostru si participand la
viata universala.
* * *