PUTEREA RUGĂCIUNII

-->

     Rugaciunea constituie un element fundamental al exprimarii religioase.(...)

   Pentru crestinii de pretutindeni, ,,rugaciunea perfecta” este cea pe care Isus a dat-o apostolilor sai si care este cunoscuta sub denumirea ,,Tatal nostru”: ,,Si pe cand Se ruga Isus intr-un loc, cand a incetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, invata-ne sa ne rugam, cum a invatat si Ioan pe ucenicii lui. Si le-a zis: Cand va rugati, ziceti:

    Tatal nostru, Care esti in ceruri, Sfinteasca-se numele Tau. Vie imparatia Ta. Faca-se voia Ta, Precum in cer asa si pe Pamant. Painea noastra cea spre fiinta, Da-ne-o noua astazi. Si ne iarta noua pacatele noastre, precum si noi insine iertam tuturor celor ce ne gresesc noua. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.” (Luca 11:1-4, Biblia Regelui Iacob). Matei 6:13 adauga: ,,Caci a ta este imparatia si puterea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin”.

    ,,Tatal nostru” a fost multa vreme apreciata ca o rugaciune fara egal. ,,Scurta si misterioasa, o numea episcopul Jeremy Taylor (1613-1667), si ca toate comorile Spiritului, plina de intelepciune si sensuri ascunse.”

    Isus apare rugandu-se de numeroase ori, in cadrul evangheliilor. Pe langa bine cunoscuta rugaciune citata mai sus, El s-a rugat la botezul Sau (Luca 3:21), inaintea alegerii celor doisprezece apostoli (Luca 6:12), inainte de invitatia adresata omenirii de a ,,veni la El” (Matei 11: 25-27) si la hranirea celor 5000 de oameni (Ioan 6:11), inaintea Schimbarii la Fata (Luca 9:28-29), pentru copiii mici (Matei 19:13), la Cina cea de Taina (Matei 26:26-27), in gradina Ghetsimani (Matei 26:36-44) si pe cruce (Luca 24:30), pentru a enumera doar cateva dintre cele mai semnificative rugaciuni consemnate in evanghelii. Dar la fel de des precum declara ca rugaciunea poate face minuni, Isus ii admonesta pe adeptii sai cu privire la natura secreta a actului de rugaciune:

    ,,Iar cand va rugati, nu fiti ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stand in picioare, sa se roage, ca sa se arate oamenilor; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor. Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie, Cand va rugati, nu spuneti multe ca neamurile, ca ele cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate.” (Matei 6:5-8, Biblia Regelui Iacob).

    In rugaciunea islamica, salat este unul dintre cei cinci stalpi ai islamului, iar adevaratul credincios trebuie sa-si spuna rugaciunile (salla) de cinci ori pe zi, precum si in ocaziile speciale. Orarul impus al rugaciunilor – in zori, la pranz, dupa-amiaza, la apus si seara – este strict reglementat si prescris. Exista si o alta categorie de rugaciune, du'a, care permite exprimarea spontana a rugamintilor, cererilor si dorintelor. Du'a poate fi rostita si dupa un salat formal.

    In vreme ce multe religii cer adeptilor sa-si impreuneze mainile, sa-si plece capetele, sa-si inchida ochii si asa mai departe, adeptii islamului au proceduri diferite, care trebuie respectate intocmai in timpul rugaciunilor. Inainte de rugaciune, se face o purificare rituala (tahara), care necesita cel putin spalatul fetei si al mainilor pana la coate, frecarea crestetului cu apa si imbaierea picioarelor, pana la glezne. In plus, gura, nasul si dintii trebuie bine curatate. Daca nu este disponibila apa, pentru cineva aflat in calatorie sau departe de casa, ea poate fi inlocuita cu pamant sau nisip curat, intr-un ritual prescurtat al curatirii.

    Intr-un oras sau sat, chemarea la rugaciune (Adhan) este anuntata dintr-un minaret sau cladire inalta de catre un muezin. Cand enoriasii s-au adunat, un alt muezin rosteste iqama, intr-o cadenta rapida si cu o voce mai potolita, anuntand ca este vremea pentru inceperea rugaciunii. Daca credinciosii sunt departe de orase, moschei si muezini, ei insisi pot rosti cele doua chemari la rugaciune.

    Desi este de dorit sa se roage intr-o moschee, cand musulmanii nu se afla in apropierea unui locas oficial de cult, ei trebuie sa gaseasca o zona cat mai curata, spre a se ruga acolo. Covorasele de rugaciune (saijada) sunt purtate de multi musulmani, dar nu constituie un aspect esential al rirualului. Este importanta insa acoperirea corespunzatoare a corpului: barbatii cel putin de la buric la genunchi, femeile intregul corp, cu exceptia fetei, palmelor si talpilor. Este de asemenea esential ca, oriunde s-ar afla musulmanii, ochii lor sa fie indreptati spre Mecca. Si desi este intotdeauna preferabil realizarea salat in compania altora, in anumite circumstante, este permisa, si rugaciunea in particular – cu exceptia acelui salat congregational de vineri, care nu va fi niciodata practicat in singuratate. Inainte de a ingenunchea pe covorasele de rugaciune, enoriasii trebuie sa faca mai intai cateva matanii (rak'as), rostind si frazele corespunzatoare. Musulmanii fac doua rak'as in zori, patru la pranz, patru dupa-amiaza, trei la apus si patru seara.

    Dogma iudaica a dobandit o forma fixa la multe secole de la distrugerea celui de-al doilea Templu, iar cartea de rugaciuni n-a aparut, in forma ei clasica, decat in Evul Mediu. Dar rugaciuni spontane se gasesc in toata Tanakh, Biblia evreiasca, si in Vechiul Testament din Biblia crestina. Amintim aici doar cateva: rugaciunile lui Avraam (Facerea 15:2-3), Isaac (Facerea 25:21-23) si Hannah (Samuel I 1:9-13), cerandu-i lui Dumnezeu un fiu; rugaciunile lui Moise pentru trimiterea plagilor asupra egiptenilor (Exodul 8:12), pentru despartirea apelor Marii Rosii (Exodul 14:21) si pentru dezvaluirea slavei lui Dumnezeu (Exodul 33:18), pentru iertarea lui Aaron dupa ce acesta pacatuise faurind vitelul de aur (Deuteronomul 9:20), rugaciunea lui Samson pentru a primi puterea necesara doborarii coloanelor asupra filistenilor (Judecatorii 16:28-31), rugaciunea lui David, prin care acesta cerea iertarea comiterii pacatului cu Bathsheba (Psalmi 51), rugaciunea lui Iov de a-i fi iertata mandria (Iov 40:3-4, 42:6), rugaciunea lui Solomon pentru intelepciune (Regi I 3:5-9), rugaciunea lui Ilie, pentru ca focul sa cuprinda altarele lui Baal (Regi I 18:36-37), rugaciunea lui Iabet (Cronicile I 4:10).

    Exista o bogata traditie evreiasca ce vorbeste despre ingerii care transmit rugaciunile oamenilor la ceruri si exista credinta ca implorarile celor drept-credinciosi pot avea mai multa intelegere la Dumnezeu decat cele ale oamenilor obisnuiti. Ca si in traditia islamica sau crestina, exista avertismente stricte impotriva venerarii mesagerilor angelici. Doar Dumnezeu trebuie sa fie unicul si supremul punct focal al tuturor rugaciunilor.

     In ultimii ani, tot mai multi medici si savanti au inceput sa studieze puterea pe care persoanele religioase pretind ca ar fi dobandit-o concentrandu-si rugaciunile catre Dumnezeu si cerand sa fie vindecati, ei sau cei din jurul lor. Dr. Larry Dossey (n. 1940), autor al lucrarii Healing Words: The Pover of Prayer and the Practice of Medicine (1993) isi amintea de perioada de rezidentiat petrecuta la Parkland Memorial Hospital din Dallas, Texas, cand avusese primul pacient cu cancer in faza terminala. Ori de cate ori se oprea in salonul acestuia, Dossey il vedea inconjurat de vizitatori de la biserica lui, care se rugau si cantau. Medicul s-a gandit ca nu peste multa vreme, acestia se vor ruga la funerariile barbatului, intrucat cancerul produsese deja metastaze la plamani. Un an mai tarziu, lucrand la un alt spital, Dossey a aflat de la un coleg ca pacientul respectiv se insanatosise si se simtea bine. Cand a avut oportunitatea de a examina radiografiile barbatului, Dossey a fost uimit sa vada ca pe plamani nu se zarea nimic suspect. Nu exista nicio urma de cancer. Desi doctorul renuntase de mult la credinta din copilarie, a avut impresia atunci ca rugaciunea il vindecase pe acel om de cancer.

    Intrigat, dar devotat puterii medicinei moderne, Dossey a devenit director la un mare spital urban. El a remarcat ca multi dintre pacientii sai se rugau, dar nu a acordat multa incredere acestei practici pana cand a citit un studiu efectuat in 1983 de dr. Randolph Byrd, cardiolog la San Francisco General Hospital, in care jumatate dintr-un grup de pacienti care suferisera un infarct se rugau, iar cealalta jumatate, nu. Situatia celor din primul lot se imbunatatise semnificativ, in mai multe privinte. Dossey n-a mai putut ignora evidentele. Studiul lui Byrd fusese realizat cu respectarea unor criterii stricte, efectuat ca la carte – nici pacientii, nici doctorii, nici asistentele, nu stiau carui grup apartine fiecare pacient.

    Dornic sa realizeze experimente similare, Dossey a fost uimit sa constate ca existau peste o suta de studii serioase si corect desfasurate in acest domeniu, care respectau criterii stiintifice. Mai bine de jumatate dintre ele demonstrau ca rugaciunea poate aduce schimbari semnificative in vietile bonlavilor. Dossey a renuntat ulterior la practicarea medicinei, dedicandu-se scrisului si cercetarii modului in care rugaciunea afecteaza sanatatea umana. Studiile sale complexe au dus la urmatoarele concluzii:

1. Puterea rugaciunii nu se diminueaza odata cu distanta. Ea poate fi la fel de eficienta si din cealalta parte a lumii si din camera de alaturi.
2. Nu exista o modalitate standard de rugaciune. Nu exista diferente in eficacitatea metodelor de rugaciune specifice variatelor religii.
3. Rugaciunea nespecifica ,,Faca-se voia Ta!” da rezultate la fel de bune sau chiar mai bune decat rugaciunile vizand o anumita problema si care specifica dorinta credinciosului.
4. Rugaciunea facuta cu multa iubire este mai puternica.
5. Rugaciunea este atemporala. Ea poate primi raspuns chiar inainte de a fi formulata.
6. Rugaciunea este o rememorare a faptului ca nu suntem niciodata singuri.

    In iunie 2000, cercetatorii de la Duke University Medical Center din Durham, Carolina de Nord, au prezentat rezultatele unui studiu de sase ani, in Journal of Gerontology, in care aproape 4000 de oameni, majoritatea crestini si cu varste de peste 65 de ani, au fost chestionati cu privire la problemele lor de sanatate si daca se rugau, meditau sau citeau Biblia. Dr. Harold Koenig, unul dintre cercetatori, a declarat ca acesta a fost unul dintre primele studii care a demonstrat ca oamenii care se roaga traiesc mai mult. Riscul de a muri in timpul studiului a batranilor sanatosi care sustineau ca nu se roaga niciodata, sau o fac foarte rar, a fost de 50% mai ridicat decat al celor care se rugau cel putin o data pe luna cei ce se rugau doar o data pe luna pareau sa se bucure de aceiasi protectie ca si cei care se rugau mai des. Criticii unor astfel de studii acuza cercetatorii de judecati subiective asupra pacientilor si de introducerea sperantei in ecuatie. Altii spun ca rezultatele obtinute de oamenii care se roaga pentru banlavi nu sunt altceva decat pura intamplare.

    Dar, in general, americanii cred ca puterea rugaciunii este benefica pentru sanatatea lor. In 1999, un sondaj al CBS News releva ca 80% dintre americani considera ca rugaciunea grabeste vindecarea dupa o boala. In iunie 2001, un sondaj Gallup arata ca 54% dintre americanii adulti credeau in vindecarea spirituala.

    Misticul contemporan Harold Sherman declara ferm ca nimeni nu trebuie sa se roage dintr-un sentiment al datoriei sau din obisnuinta si nimeni nu trebuie sa faca un ritual din rostirea cat mai rapida a unei rugaciuni. Nimic nu se poate obtine bolborosind pe nerasuflate cuvintele unei rugaciuni, fara ca acestea sa fie insotite de ganduri si sentimente puternice. Caci puterea sentimentelor puse intr-o rugaciune si nu cuvintele ce o contin este cea care ajunge la Dumnezeu, la constiinta cosmica. In cartea lui, How to Solve Mysteries of Your Mind and Soul (1965), Sherman prezenta ,,sapte secrete pentru ca rugaciunea ta sa fie ascultata”:

1. Alunga toate temerile si indoielile din minte, inainte de a incepe sa te rogi.
2. Fa-ti mintea receptiva, astfel incat sa fie gata sa primeasca inspiratie si calauzire.
3. Imagineaza-ti clar in minte ce doresti sa ti se intample in plan real.
4. Ai credinta neabatuta ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, dorintele imaginate se vor indeplini.
5. Repeta vizualizarea gandurilor si rugaciunea pana cand dorintele vor prinde viata.
6. Analizeaza-ti activitatile zilnice si cauta mereu sa-ti imbunatatesti atitudinea mentala, astfel incat mintea ta sa fie canalizata mai bine catre scanteia dumnezeirii din tine.
7. Constientizeaza ca daca gandirea ta este corecta, ai credinta si faci toate eforturile in sprijinul rugaciunii tale, ceea ce ai creat in minte va deveni in cele din urma realitate.

B&S.H.Steiger