Teozofia (intelepciunea divina) reprezinta impletirea mai multor filosofii primitive si invataturi religioase, presupus atribuite unor cautatori contemporani ai adevarurilor spirituale, de catre discipolii intelepciunii stravechi. Societatea Teozofica, intemeiata de Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891) la New York, in 1875, constituie un amestec ezoteric de zoroastrianism, hinduism, gnosticism, maniheism, cabala si filosofie a lui Platon (428 i.H.-348 i.H.) si a altor mistici, combinat cu invataturile unor maestri misteriosi, ce locuiesc in pesteri secrete, in Himalaya, si dialogheaza cu initiatii lor gratie abilitatilor psihice si proiectiei astrale. Daca Edgar Cayce (1877-1945) si Rudolf Steiner (1861-1925) si-au dezvoltat invataturile spirituale mai ales prin propriile revelatii, inspiratii si abilitati mediumnice, Blavatsky a pretins ca s-ar baza pe intelepciunea straveche a maestrilor Koot Hoomi si Morya, spre a dobandi vasta cunoastere pe care o filtrase din diversele scoli ale misterelor, din gandirea religioasa hindusa, misticismul iudaic si doctrinele sectelor crestine. Multe dintre conceptele si eclectismul spiritual profesate de Blavatsky pe la 1880 aveau sa fie revizuite in anii '70 ai secolului al XX-lea, de Miscarea New Age. Pe langa maestri oculti si calauze spiritiste, Blavatsky a mai introdus in gandirea occidentala si legenda continentului pierdut Lemuria, credinta in reintoarcerea lui Maitreya (Salvatorul Lumii) si a contribuit in mare masura la popularizarea conceptelor de reincarnare si vieti anterioare in Europa si Statele Unite.
Societatea Teozofica este un amestec ezoteric de zoroastrianism, hinduism, gnosticism, maniheism, cabala si filosofie platoniciana.
La momentul mortii sale, detractorii lui Blavatsky o considerau o impostoare si o inselatoare, in vreme ce adeptii o vedeau ca pe un geniu, o veritabila sfanta si o femeie de un curaj extraordinar, care luptase contra adversitatilor si inamicilor, pentru a modela o inegalabila scoala moderna a misterelor. Rivali si sustinatori deopotriva acceptau faptul ca ea era unica, uneori prea autoritara, o personalitate care, aparent, strabatuse lumea in cautarea adevarurilor spirituale si care supravietuise unor crize si incercari ce cu siguranta ar fi descurajat – ori chiar ar fi ucis – o persoana inzestrata cu mai putina tenacitate.
Nascuta Helena Petrovna Hahn, 30 iulie 1831, la Ekatorinoslav (astazi Dnepropetrovsk), in Ucraina, ea a inceput sa faca dovada unor calitati mediumnice inca din copilarie. Inainte de a implini 17 ani s-a casatorit cu un barbat mult mai varstnic, generalul Nichifor Blavatsky, un demnitar rus din Caucaz. Trei luni mai tarziu, ea si-a parasit sotul si tara pentru a calatori, libera, prin lume, explorand intelepciunea oculta si invataturile multor traditii.
In 1858, Blavatsky a sosit la Paris, unde l-a intalnit pe faimosul medium Daniel Dunglas Home (1833-1886). La acea data, ea dobandise deja o modesta reputatie ca medium si a inceput sa-si exercite acest talent mai deschis. La Cairo, Egipt, in 1871, Blavatsky a intemeiat un grup spiritist, fiind insa obligata sa-l desfiinteze dupa acuzatia ca ar fi produs fenomene frauduloase, spre a-si insela patronii. In 1873 s-a stabilit la New York si si-a reluat practicile mediumnice alaturi de William si Horatio Eddy, doua mediumuri de materializare bine cunoscute. Participarea ei la numeroase sedinte de spiritism in Noua Anglie i-a atras atentia lui Henry Steel Olcott (1832-1907), un om de presa fascinat de fenomenele paranormale, care a infiintat un grup in jurul Helenei.
In 1875, Blavatsky, Olcott si William Q. Judge (1851-1896), un avocat, au hotarat sa depaseasca granitele spiritualismului si sa realizeze o abordare mai sofisticata a contactului cu spiritele si misticismul, pe care au denumit-o Societatea Teozofica. Cele trei scopuri ale acesteia erau:
- sa formeze o fratie umana universala;
- sa studieze si sa faca stiute religiile, filosofiile si stiintele antice;
- sa investigheze legile naturii si sa dezvolte puterile divine latente in fiintele umane.
In 1877, Blavatsky a publicat lucrarea ce reflecta conceptia ei pentru ocultism, Isis Unveiled. In aceasta lucrare, ea sustinea ca metempsihoza (reincarnarea) fusese ridiculizata de savantii si teologii occidentali pentru ca acestia nu o intelesesera de fapt cum trebuie. De vreme ce eruditii accepta indestructibilitatea energiei, cum ar putea ei crede ca, afirma Blavatsky:
,,omul o entitate care traieste, gandeste, rationeaza, o divinitate incarnata care incununeaza natura fiintei noastre, isi va parasi pur si simplu invelisul de carne si va inceta sa mai existe? De ce principiul continuitatii, care exista chiar si pentru asa-numita materie anorganica, pentru un atom plutitor, sa-i fie refuzat spiritului, ale carui atribute sunt constiinta, memoria, mintea, iubirea? Cu adevarat, insasi ideea este ridicola... Daca metempsihoza pitagoreica ar fi pe de-a-ntregul explicata si comparata cu teoria moderna a evolutiei, se va dovedi ca ofera fiecare , din lantul acesteia din urma. Nu exista niciun filosof cunoscut care sa nu sustina aceasta doctrina, asa cum au propovaduit-o brahmanii, budistii si apoi pitagoreicii.”
In 1878, Blavatsky si Olcott s-au mutat la Bombay, in India, pentru a fi mai aproape de maestrii spirituali, de membrii Marii Fratii Albe care ii apareau in corp astral Helenei, spre a-i transmite invataturile metafizice. Dupa o perioada turbulenta in India, tara pe care a parasit-o, fiind acuzata de frauda, spre a se stabili in Londra, in 1887, Blavatsky a inceput sa scrie lucrarea ei de capatai, The Secret Doctrine (1888), o vasta afirmare a filosofiei teozofice, incluzand si viziunea sa despre reincarnare.
Doar o serie constanta de renasteri ale unui singur individ, trecand prin ,,Cercul Necesitatii”, ar fi putut explica problemele stravechi ale Binelui si Raului si aparenta inechitate a vietii, sugera Blavatsky. Doar un sistem in care cineva este recompensat sau pedepsit pentru faptele sau crimele comise intr-o alta existenta ar putea explica inegalitatile legate de ,,nastere si noroc, intelect si capacitati.” Cand viata unui om este intunecata de nedreptati si ghinioane, doar ,,binecuvantata cunoastere a karmei” poate sa-l impiedice pe acel om ,,sa blesteme viata si oamenii, ca si pe presupusul lor Creator”. Cei ce cred in karma trebuie sa creada si in destin, care, sustine Blavatsky in The Secret Doctrine, ,,este tesut, de la nastere la moarte, de fiecare om, ita cu ita, in jurul sau, asa cum un paianjen isi tese panza... Karma nu creeaza si nici nu modeleaza nimic. Omul este cel care sadeste si creeaza cauze, iar legea karmica pune in ordine efectele, acestea nefiind asadar decat un act de armonie universala... Karma n-a cautat niciodata sa distruga libertatea intelectuala si individuala... Dimpotriva, cel ce-i descopera, prin studiu si meditatie, complicatele cai, si face lumina pe cararile-i intunecate... lucreaza pentru binele semenilor sai...”
BRAD &SHERRY HANSEN STEIGER
