REGULAMENT MASONIC PENTRU UZUL LOJILOR REUNITE ŞI RECTIFICATE

PROLOG

"O, tu, care ai fost iniţiat în tainele înţelepciunii ! Fiu al virtuţii şi al prieteniei ! Apleacă-te cu atenţie asupra spuselor noastre şi fie ca sufletul tău să se deschidă în faţa preceptelor adevărului ! Îţi vom arăta calea care duce la o viaţă fericită, te vom învăţa să placi Creatorului tău şi cum să faci uz, cu energie şi folos, de toate mijloacele pe care Providenţa ţi le-a încredinţat pentru a te face util şi pentru a gusta din bucuria binefacerii.

 PRIMUL ARTICOL
 ÎNDATORIRILE  FAŢĂ  DE DUMNEZEU ŞI CREDINŢĂ

 Primul tău omagiu adresează-l Divinităţii. Adoră-L pe cel care, majestuos, a creat universul printr-un act al voinţei Sale, care îl perpetuează prin efectul acţiunii Sale continue, pe Cel care îţi umple inima, dar pe care spiritul tău mărginit nu Îl poate nici concepe, nici defini. Deplânge delirul trist al celui ce închide ochii în faţa luminii şi se complace în tenebrele adânci ale întâmplării: inima ta, blândă şi recunoscătoare faţă de binefacerile părinteşti ale lui Dumnezeu, să respingă cu îndârjire sofismele deşarte, ce dovedesc degradarea spiritului omenesc atunci când se îndepărtează de izvoarele sale. Înalţă-ţi cât poţi de des sufletul deasupra fiinţelor materialiste care te înconjoară şi aruncă o privire plină de dorinţă în zonele superioare, care sunt moştenirea ta şi adevărata ta patrie. Sacrifică, pentru acest Dumnezeu, voinţa şi dorinţele tale, fii demn de influenţele sale pline de viaţă, du la îndeplinire legile pe care El a vrut să le urmezi ca om în această viaţă pe pământ. Să-i placi lui Dumnezeu, iată adevărata fericire; să te reuneşti pe veci cu El, iată scopul tău, busola acţiunilor tale.
Dar cum ai putea îndrăzni să-i înfrunţi privirea, tu, fiinţă fragilă, care Îi încalci în fiecare clipă legile şi Îi profanezi Sacralitatea, dacă în bunătatea Lui părintească, nu te-ar ierta la nesfârşit?  Abandonat rătăcirilor raţiunii tale, unde vei găsi siguranţa unei consolări viitoare ?  Dat judecăţii Dumnezeului tău, unde-ţi va fi refugiul ? Adu deci mulţumire Învăţătorului tău; prosternează-te în faţa Cuvântului întrupat şi binecuvântează Providenţa care te-a făcut să te naşti printre creştini. Susţine peste tot Religia divină a lui Christos şi nu roşi niciodată de faptul că îi aparţii. Evangheliile stau la baza tuturor obligaţiilor noastre; dacă nu crezi în ele, vei înceta să mai fii mason. Pune în toate faptele tale o caritate luminată şi activă, fără ipocrizie sau fanatism; Creştinismul nu se limitează la adevărurile speculative: practică toate îndatoririle morale pe care ţi le arată şi vei fi fericit; contemporanii tăi te vor binecuvânta şi te vei arăta fără griji în faţa tronului celui Veşnic.
Mai cu seamă, lasă-te pătruns de principiul carităţii şi dragostei, bază a acestei religii sfinte: deplânge greşeala altuia fără să urăşti şi fără să persecuţi; lasă-i lui Dumnezeu sarcina de a judeca şi mulţumeşte-te să iubeşti şi să tolerezi.   Masoni! Copii ai aceluiaşi Dumnezeu, reuniţi de credinţa comună în divinul nostru Mântuitor, fie ca această legătură a dragostei să ne unească strâns şi să facă să dispară orice prejudecată contrară concordiei noastre frăţeşti".

ARTICOLUL II

NEMURIREA SUFLETULUI

Om ! Rege al lumii ! Capodoperă a creaţiei din clipa în care Dumnezeu te-a însufleţit cu suflarea Sa ! Meditează asupra destinului tău sublim. Tot ce trăieşte în jurul tău şi nu are decât o viaţă animală, piere cu timpul şi este supus voinţei tale; numai sufletul tău nemuritor, emanat din sânul Divinităţii, va supravieţui lucrurilor materiale şi nu va pieri în veci. Iată adevăratul tău titlu de nobleţe; simte din plin fericirea, dar fără orgoliu; căci acesta te-ar duce la pierzanie şi te-ar arunca în abis. Fiinţă decăzută ! În ciuda măreţiei tale primitive şi relative, ce eşti tu în faţa Veşniciei ? Ador-o prosternându-te în ţărână şi separă cu grijă acest principiu celest şi indestructibil de impurităţile străine; cultivă sufletul tău nemuritor şi perfectibil, şi dă-i posibilitatea de a se reunifica cu sursa pură a binelui, atunci când va fi eliberat de mantia grea a materiei. Astfel vei fi liber chiar şi închis în armură, fericit în toiul nefericirii, de nezdruncinat în faţa celei mai mari furtuni şi vei muri fără frică.

Masonule! Dacă vreodată te vei îndoi de nemurirea sufletului tău şi de înaltul tău destin, iniţierea a fost fără sens pentru tine; tu nu vei mai fi fiul adoptiv al înţelepciunii şi vei rămâne aidoma fiinţelor materiale şi profane care orbecăie prin tenebre."

ARTICOLUL III

ÎNDATORIRILE FAŢĂ DE SUVERAN ŞI PATRIE

Fiinţa supremă şi-a încredinţat puterile pe pământ Suveranului; respectă şi preţuieşte autoritatea sa legitimă în colţul de lume în care trăieşti; primul tău omagiu aparţine lui Dumnezeu; cel de-al doilea, Patriei.

Dacă omul ar fi rămas rătăcitor prin păduri, fără cultură şi fugind de semenii săi, nu ar fi putut îndeplini dorinţa Providenţei, nici primi întreaga fericire care îi este menită. Personalitatea sa se împlineşte în mijlocul celor la fel ca el; spiritul i se întăreşte prin ciocnirea opiniilor diferite; însă odată integrat în societate, el trebuie să lupte fără încetare împotriva interesului personal şi a pasiunilor dezordonate, şi astfel, dacă nu capătă ajutor, inocenţa sa va sucomba curând în faţa forţei sau a vicleniei. Are deci nevoie de legi care să îl conducă şi de şefi pentru a le pune în aplicare.

Om sensibil ! Tu îţi venerezi părinţii; onorează-I la fel pe părinţii Ţării şi roagă-te pentru sănătatea lor; ei sunt reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ. Dacă se abat de la drumul drept, vor răspunde la Judecata Regilor; însă propriul tău sentiment te poate înşela şi nu trebuie să te facă nicicând să nu îi asculţi. Dacă nu vei îndeplini această datorie sacră, dacă inima ta nu va tresări la numele dulce al Patriei şi al Suveranului tău, masonii te vor repudia din sânul lor ca pe un om refractar la ordinea publică, nedemn să ia parte la avantajele unei asociaţii ce merită încrederea şi stima guvernanţilor, întrucât una din principalele idei ce o animă este patriotismul şi care, bucuroasa că formează cei mai buni cetăţeni, cere ca ai săi copii să îndeplinească, cu cea mai mare osârdie şi din cele mai nobile motive, toate îndatoririle stării lor civile. Războinicul cel mai curajos, judecătorul cel mai integru, maestrul cel mai blând, servitorul cel mai fidel, tatăl cel mai iubitor, soţul cel mai constant, fiul cel mai supus, toate acestea trebuie să se regăsească în fiinţa masonului, pentru că obligaţiile obişnuite ale cetăţeanului au fost sanctificate şi întărite de voinţa liberă a masonului, iar a le neglija înseamnă a adăuga slăbiciunii ipocrizia şi sperjurul.

ARTICOLUL IV

ÎNDATORIRILE GENERALE FAŢĂ DE OMENIRE

Dar dacă îndatorirea faţă de Patria care îţi aşterne în faţă o carieră atât de bogată şi plină de satisfacţii nu îţi umple tot timpul; dacă inima ta sensibilă vrea să treacă dincolo de limitele imperiilor şi să îmbrăţişeze, cu focul electrizant al umanităţii , toţi oamenii, toate naţiunile; dacă, amintindu-ţi de originea comună, vrei să aduci bucurie în rândul celor la fel ca tine, care au aceeaşi nevoie de a iubi, aceeaşi dorinţă de a se face utili şi acelaşi suflet nemuritor, vino în templele noastre ca să-ţi oferi omagiile sfintei omeniri; universul este patria masonului şi nimic din ce este omenesc nu îi este străin.

Priveşte cu respect acest edificiu maiestuos, destinat întăririi legăturilor prea slabe ale moralei; cinsteşte această adunare de suflete virtuoase, capabile de a se exalta, răspândită în toate ţările în care raţiunea şi lumina au pătruns, reunită sub baniera sfântă a umanităţii, condusă de legi simple şi echitabile. Simte, în fine, scopul sublim al sfântului nostru Ordin; consacră-ţi toată viaţa şi toată activitatea binefacerii; înnobilează, purifică şi întăreşte acestă hotărâre generoasă, muncind fără preget pentru a te perfecţiona şi a te reuni cu Divinitatea.

ARTICOLUL V

FACEREA DE BINE

Crede în acel Dumnezeu care s-a înfăţişat oamenilor şi a răspândit fericirea asupra lor;apropie-te de acest model infinit printr-o voinţă permanentă de a revărsa fără încetare asupra celorlalţi toată fericirea care îţi stă în putinţă; tot ceea ce spiritul poate concepe în bine este patrimoniul masonului.

Înţelege neputinţa copilăriei, care îţi cere ajutorul; ia în considerare lipsa de experienţă a tinereţii, care îţi cere sfatul; pune-ţi în joc toată bunăvoinţa pentru a o păzi de greşelile şi seducţiile ce o ameninţă; aprinde în ea scânteile focului sacru al geniului, ajut-o să le răspândească pentru fericirea lumii.

Orice fiinţă care suferă sau geme are asupra ta drepturi sacre; fereşte-te de a nu le recunoaşte, nu aştepta ca ţipătul ascuţit al nevoii să te cheme; mergi în întâmpinarea nefericitului timid şi încurajează-l; nu otrăvi, prin ostentaţia calităţilor tale, izvoarele de apă vie din care nefericitul trebuie să se adape; nu căuta recompensa binefacerii tale în aplauzele deşarte ale mulţimii; masonul o găseşte în liniştea propriei conştiinţe şi în surâsul Divinităţii, care îi dă puteri, şi sub ochii căreia se află în permanenţă.

Dacă Providenţa ţi-a acordat vreun privilegiu, fereşte-te să-l foloseşti în scopuri frivole sau criminale; ea a dorit ca, printr-o mişcare liberă şi spontană a sufletului tău generos, să faci mai puţin dureroasă distribuirea inegală a bunurilor, care intră în planurile sale; bucură-te de aceste frumoase prerogative. Fie ca niciodată avariţia, cea mai sordidă dintre pasiuni, să nu-ţi invadeze caracterul, şi ca inima ta să se ridice deasupra calculelor reci şi aride pe care ea le face. Dacă vreodată inima ţi se va usca datorită suflului său trist şi meschin, fugi din atelierele noastre de caritate; ele nu te vor mai atrage iar noi nu vom mai putea recunoaşte în tine antica imagine a Divinităţii.

Binefacerea ta să fie luminată de religie, înţelepciune şi prudenţă; inima ta ar vrea să îmbrăţişeze toate nevoile omenirii, dar spiritul tău trebuie să le aleagă pe cele mai presante şi mai importante. Învaţă, sfătuieşte, apără, dă, alină rând pe rând; să nu crezi niciodată că ai făcut destul şi nu te odihni din truda ta decât pentru a căpăta o nouă energie. Astfel, dăruindu-te elanului acestei pasiuni sublime, ţi se va deschide o sursă inepuizabilă de bucurii: vei simţi pe acest pământ gustul fericirii celeste, sufletul tău va creşte şi toate clipele vieţii tale vor fi pline de satisfacţie.

Atunci când simţi că ai ajuns la capătul puterilor şi al posibilităţilor tale limitate, ştiind că nu poţi face singur tot binele pe care ai vrea să îl faci, iar sufletul tău se întristează, vino în templele noastre; vezi mănunchiul sacru de binefaceri care ne uneşte şi contribuie după posibilităţile tale la planurile şi acţiunile utile pe care frăţia masonică ţi le prezintă şi pe care le face, şi fii mândru că eşti cetăţean al acestei lumi mai bune; gustă din dulcele fruct al forţelor noastre adunate şi focalizate asupra aceluiaşi ţel; atunci resursele tale vor spori, şi vei ajuta la fericirea a o mie de oameni în loc de a unuia singur, iar dorinţa îţi va fi răsplătită.

ARTICOLUL VI

ALTE ÎNDATORIRI MORALE FAŢĂ DE OAMENI

Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi şi nu-i fă niciodată ceea ce nu vrei să ţi se facă ţie. Foloseşte-te de darul sublim al cuvântului, semn exterior al dominaţiei tale asupra naturii, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor celorlalţi şi pentru a aprinde în toate inimile focul sacru al virtuţii. Fii amabil şi politicos, clădeşte prin puterea exemplului pe care îl dai; fii părtaş la fericirea altora fără gelozie. Nu lăsa niciodată invidia să-ţi încolţească în suflet, căci ţi-ar tulbura izvorul pur al fericirii, iar sufletul tău ar cădea pradă celor mai înjositoare furii.

Iartă-ţi duşmanul; nu te răzbuna pe el decât făcându-i bine; acest sacrificiu generos, ale cărui precepte sublime le datorăm religiei, îţi va procura plăcerile cele mai pure şi mai adevărate; vei redeveni astfel imaginea Divinităţii care iartă cu o bunătate cerească jignirile omului, şi îl binecuvântează în ciuda ingratitudinii sale. Adu-ţi aminte întotdeauna că acesta este cel mai frumos triumf pe care raţiunea îl poate obţine asupra instinctului, şi că masonul uită injuriile, dar niciodată facerea de bine.

ARTICOLUL VII

PERFECŢIONAREA MORALĂ A SINELUI

Devotându-te astfel binelui altuia, nu uita de propria ta perfecţionare şi nu neglija satisfacerea nevoilor spiritului tău nemuritor. Coboară adesea în adâncul inimii tale, pentru a-i cerceta colţurile cele mai ascunse. Cunoaşterea sinelui este marele pivot al preceptelor masonice. Sufletul tău este piatra brută pe care trebuie să o şlefuieşti; oferă-i Divinităţii omagiul afecţiunii tale, a pasiunilor tale înfrânte.

Moravurile caste şi severe să-ţi fie tovarăşe nedespărţite; ele te fac respectabil în ochii profanilor. Sufletul tău fie pur, drept, adevărat şi umil. Orgoliul este duşmanul cel mai periculos al omului, dându-i o încredere iluzorie în forţele sale. Nu lua în consideraţie punctul din care ai plecat, căci îţi va încetini cursa; fixează-l pe cel unde trebuie să ajungi; scurta durată a trecerii tale de-abia îţi dă speranţa că îl vei putea atinge: îndepărtează din amorul tău propriu comparaţia periculoasă cu cei care sunt înapoia ta; simte mai degrabă o emulaţie virtuoasă văzând modele mai împlinite în faţa ta.

Niciodată vorbele tale să nu altereze gândurile secrete ale inimii, ci să-i fie acesteia mereu credincioase: un mason care respinge candoarea pentru a-şi pune masca ipocriziei şi a artificialului va fi nedemn să stea printre noi şi, semănând neîncredere şi discordie în templele noastre liniştite, va deveni în curând o persoană nedorită. Ideea sublimă a prezenţei lui Dumnezeu în toate să îţi dea tărie şi să te susţină; reînnoieşte-ţi în fiecare dimineaţă voinţa de a deveni mai bun; veghează şi roagă-te; şi dacă seara inima ta mulţumită îţi va aminti de o faptă bună sau de vreo victorie câştigată asupra ţie însuţi, de-abia atunci te poţi odihni liniştit în sânul Providenţei pentru a căpăta noi puteri şi a o lua de la capăt. Studiază sensul scrierilor şi a simbolurilor pe care ţi le arată Ordinul. Natura însăşi îşi dezvăluie cea mai mare parte a secretelor sale; ea vrea să fie observată, comparată şi surprinsă adesea în efectele sale. Din toate ştiinţele, care îşi pun rezultatele cele mai fericite în slujba omului şi în avantajul societăţii, aceea care te va învăţa raporturile dintre Dumnezeu, univers şi tine, va împlini dorinţele sufletului tău celest şi te va învăţa cel mai bine să-ţi îndeplineşti îndatoririle.

ARTICOLUL VIII

ÎNDATORIRILE FAŢĂ DE FRAŢI

Din mulţimea nesfârşită de fiinţe care populează universul nostru, tu i-ai ales, prin libera ta hotărâre, să îi ai pe masoni drept fraţi şi surori. Nu uita deci niciodată că orice mason, din orice comunitate creştină, ţară sau condiţie ar fi, întinzându-ţi mâna lui dreaptă, simbol al deschiderii fraterne, are dreptul sacru de a primi ajutorul şi prietenia ta. Fidel acelui dar al naturii care este egalitatea, masonul restabileşte, în templele sale, drepturile originare ale familiei omului; el nu le sacrifică niciodată în faţa prejudecăţilor populare, iar nivelul sacru asimilează aici toate stările. Respectă în societatea civilă distanţele stabilite sau tolerate de Providenţă, pe care de multe ori orgoliul le-a creat; aici va trebui să le faci să se topească şi să nu le bagi în seamă. Dar fereşte-te, mai ales, să faci, printre noi, distincţii pe care noi le dezaprobăm; lasă demnităţile şi decoraţiile tale profane la uşă şi intră doar însoţit de virtuţi. Oricare ar fi rangul tău în lume, lasă să treacă în faţa ta, în Lojile noastre, pe cel mai virtuos, pe cel mai luminat.

Nu roşi niciodată în public dacă te afli lângă un om obscur dar virtuos, pe care l-ai îmbrăţişat ca pe un frate în Loja noastră cu câteva clipe mai înainte; Ordinul s-ar ruşina, la rândul său, de tine, şi te va trimite să îţi etalezi orgoliul pe scena teatrelor profane din lume.

Dacă fratele sau sora ta este în pericol, zboară în ajutorul lor şi nu te teme să îţi rişti viaţa pentru a o salva pe a lor.

Dacă este nevoiaş, varsă asupra lui bogăţia ta şi bucură-te că i-ai putut da o utilizare atât de plină de satisfacţii; ai jurat să exerciţi binefacerea faţă de toţi oamenii în general, i-o datorezi cu atât mai mult fratelui /surori tale în nevoi. Dacă greşeşte sau se rătăceşte, adu-i lumina sentimentelor, a raţiunii, a convingerii. Readu virtutea celor care au pierdut-o şi ridică-i pe cei căzuţi.

Dacă inima ta rănită de ofense adevărate sau imaginare nutreşte oricât de puţină lipsă de prietenie faţă de unul din fraţii tăi, risipeşte pe loc norul care se formează; cheamă în ajutor orice arbitru dezinteresat; cere medierea lui frăţească; dar nu trece niciodată poarta templului înainte de a fi scăpat de orice sentiment de ură sau răzbunare. Vei invoca în van numele celui Veşnic, pentru că El nu va sălăşlui în templele noastre dacă acestea nu sunt purificate prin virtuţile fraţilor/surorilor şi sfinţite prin înţelegerea dintre ei.

ARTICOLUL IX

ÎNDATORIRILE FAŢĂ DE ORDIN

Când vei fi, în cele din urmă, primit să iei parte la avantajele care rezultă din Asocierea ta la masonerie, tu îi vei da acesteia, într-un schimb tacit, o parte din libertatea ta naturală; îndeplineşte deci cu stricteţe obligaţiile morale pe care ea ţi le impune, conformează-te înţeleptelor sale reguli şi respectă-i pe cei pe care încrederea publică i-a desemnat pentru a fi paznici ai legii şi interpreţii dorinţelor generale. Voinţa ta în Ordin va fi subordonată celei a legii şi a superiorilor tăi; vei fi un frate/soră rău dacă vreodată nu vei recunoaşte această subordonare necesară în orice societate şi vei face, astfel, să ne sileşti să te excludem din rândurile noastre.

Există mai cu seamă o lege pe care ai promis, în faţa cerului, să o respecţi cu stricteţe: aceea a secretului, cel mai deplin, asupra ritualurilor noastre, a ceremoniilor, semnelor şi a formei asocierii noastre. Fereşte-te să crezi că acest angajament este mai puţin sacru decât jurămintele pe care le faci în viaţa profană. Ai fost liber atunci când l-ai pronunţat, dar nu mai eşti liber de a rupe secretul care te leagă. Cel Veşnic, pe care l-ai invocat ca martor, l-a ratificat: teme-te de pedepsele destinate sperjurului; nu vei scăpa niciodată de chinul inimii tale şi vei pierde stima şi încrederea unei societăţi numeroase, care va avea dreptul să te declare fără credinţă şi fără onoare.

CONCLUZII

Dacă lecţiile pe care ţi le dă Ordinul, pentru a-ţi uşura drumul pe calea adevărului şi a fericirii, se întipăresc profund în sufletul tău docil şi deschis virtuţii; dacă maximele înţelepte, care vor însoţi fiecare pas pe care îl vei face în cariera masonică, vor deveni propriile tale principii şi regula invariabilă a acţiunilor tale; o, frate/soră, ne vom bucura nespus ! Îţi vei împlini sublimul tău destin, vei regăsi acea scânteie divină care i-a fost dată omului în starea lui de inocenţă, îndeplinind astfel scopul creştinismului şi obiectul principal al Iniţierii masonice; vei redeveni creatura iubită a Cerului: binecuvântările Sale fecunde se vor opri asupra ta; şi, meritând titlul glorios de sfânt, mereu liber, fericit şi constant, vei călca pe acest pământ ca egal al regilor, binefăcător al oamenilor şi model pentru fraţii tăi”. 

Rodia – REGULAMENT MASONIC PENTRU UZUL LOJILOR REUNITE ŞI RECTIFICATE