19.08.2010

CEI PATRU ARHANGHELI ŞI PUNCTELE CARDINALE ALE TMPLULUI




"De mai bine de un deceniu, in Europa occidentala si in America de Nord, angeologia a revenit in credinta populara. Ca sa ne convingem, este de ajuns sa cautam in orice librarie raioanele cu carti despre ezoterism sau dezvoltare personala si sa vedem acolo uriasul numar de carti despre ingeri. Pana si ingerasii, care disparusera practic din uzantele decorative, au redevenit motive ale unor ilustratii sau ornamente destul de des intalnite. Aceasta moda actuala a ingerilor poate parea à priori foarte departe de traditia initiatica, cu deosebire de cea masonica, al carei simbolism nu include, in mod clar, ingerii. Si totusi, fiintele angelice nu fac parte numai din folclor, ci apartin celei mai inalte traditii spirituale a Occidentului.


Asa ca nu vom ceda unui capriciu pentru a fi la moda, daca vom cauta sa facem o paralela intre arhitectura  templului masonic si cei patru mari arhangheli. Dimpotriva, exista motive intemeiate pentru a face o comparatie intre, pe de o parte, cele patru puncte cardinale ale templului, care simbolizeaza in principal cele patru anotimpuri, cele patru elemente si cele patru functii ale sufletului omenesc, si, pe de alta parte, cei patru arhangheli principali ai traditiei, Mihail, Gabriel, Rafael si Uriel, care, la randul lor, conduc anotimpurile, elementele si starile sufletesti. Chiar daca sunt absenti in simbolistica masonica, acesti patru arhangheli merita, fara indoiala, sa ni-i imaginam ca aflandu-se la occident, la nord, la orient si la sud in templul nostru, si ca fiind prezenti in spiritul masonilor care se reculeg aici in cautarea unei inspiratii simbolice, a unor resurse spirituale sau a energiilor cosmice.


Exista, intr-adevar, numeroase corespondente, pline de invataminte, pe care le putem trasa intre personalitatile celor patru arhangheli, conform traditiei religioase sau ezoterice, si structura initiatica si simbolica a templului. Or, descifrarea corespondentelor reprezinta cheia simbolisticii si primii pasi in ezoterism. Cautarea firelor secrete care leaga angeologia si franc-masoneria ne permite, astfel, sa intelegem mai bine simbolismul templului, si, poate, sa ne apropiem de spiritualitatea angelica. Sa incepem, asadar, prin a-i prezenta pe  ingeri in general, explicand mai intai ce reprezinta acestia pentru traditie, apoi examinand ce simbolizeaza ei, fie ca credem sau nu in existenta lor.



Natura si misiunea ingerilor


Conform celei mai simple definitii, in toate traditiile, ingerii sunt fiinte spirituale, spirite aeriene dotate cu un corp eteric, intermediari intre Dumnezeu si om. Intermediari sub doua aspecte, caci, pe de o parte, ingerii au o natura care este intr-o oarecare masura la jumatatea drumului dintre uman si divin; pe de alta parte, ingerii joaca un rol de mesageri intre divinitate si oameni, intre cer si pamant.


Natura esentiala a ingerilor, in traditia iudeo-crestina, poate fi definita prin trei atribute caracteristice. Mai intai, ingerul are aripi ; fiinta aeriana, el este deci de esenta spirituala si reprezinta a-corporalul, desprinderea, suflul vietii superioare. In al doilea rand, ingerul este in general alb si luminos ; cand apare, vesmintele sale fac din el o fiinta pura si luminoasa ce exprima armonia, iluminarea si transcendenta. In al treilea rand, ingerul are o voce ; prin cuvant, sau uneori cu ajutorul unei trambite, el li se adreseaza oamenilor ca un mesager din alta lume, reveland divinitatea si cuvantul acesteia.


Natura ingerilor face, desigur, abstractie de spatiu si timp. Spatial, viata ingerilor se desfasoara deopotriva in cer, locul lor predilect, si pe pamant, unde intervin asupra naturii si oamenilor. Ca si fiintele omenesti, dar la un alt nivel, ei imbina deci concomitent creatul si ne-creatul, naturalul si supranaturalul. Din punct de vedere temporal, viata ingerilor se deruleaza in afara oricarei cronologii istorice, nu pe o durata profana ci pe timpul inteligentei spirituale.


Rolul ingerului este in primul rand cel al unui trimis al lui Dumnezeu. Conform traditiei crestine, care corespunde in mare masura si traditiei evreiesti, acest rol poate fi rezumat in noua misiuni principale :


      Ingerii se afla in slujba lui Dumnezeu; ei ii impodobesc tronul si ii canta gloria,  participand la transcendenta Sa.


      Ingerii sunt cei ce conduc astrele si sferele celeste ; ei fac sa domneasca armonia divina in planul cosmic.


      Ingerii sunt executanti ai vointei divine, alcatuind legiunile cerurilor, care asigura domnia legii divine pe pamant precum in cer.


      Ingerii sunt mesagerii lui Dumnezeu in fata oamenilor; ei reveleaza cuvantul divin, determinand inspiratia, viziunea, iluminarea.


      Ingerii sunt si mesagerii oamenilor in fata lui Dumnezeu ; ei sunt cei care le duc rugaciunile in ceruri si care intervin in favoarea lor.


      Ingerii sunt meniti sa ii protejeze pe oameni fizic si spiritual ; acesta este indeosebi rolul ingerului pazitor pe care il are fiecare dintre noi.


      Ingerii, mai ales cei pazitori, sunt cei care incurajeaza oamenii in necazurile vietii; ei dau curaj si tarie, alinandu-i pe cei nefericiti.


      Ingerii ne sunt indrumatori spirituali ; ei ii instruiesc si ii initiaza pe oameni, ajutandu-i sa-si castige astfel sanatatea.



      In fine, in ceasul ultim al mortii, ingerii sunt cei ce duc in cer sufletul omului si ii deschid portile raiului.


Toate acestea provin, desigur, din credinta religioasa si nu influenteaza existenta sau inexistenta ingerilor. Sunt acestia cu adevarat fiinte din lumea nevazuta sau sunt doar niste simboluri ? Conteaza prea putin daca ingerii, vocile si puterile lor sunt emanatii ale divinitatii sau produse ale subconstientului. Caci, in ambele cazuri, mesajele si energiile pe care ni le transmit sunt eficiente. Forta angelica actioneaza cu adevarat asupra omului. Astfel, pe planul spiritual sau la nivelul experientei mistice, realitatea transcendenta si fenomenul psihologic isi dau mana. Realul nu se limiteaza la lumea materiala, iar initiatii trebuie sa ia in considerare omul si dimensiunea spirituala a acestuia dincolo de valul sensibilitatii, eliberati de prejudecatile materialiste.

Sub numele de teorie a corespondentelor, ezoterismul a trasat intotdeauna paralele intre om si natura, microcosmos si macrocosmos. Daca ii recunoastem asadar omului o dimensiune spirituala, trebuie sa intelegem ca si natura are una. Or, ingerii sunt, sau reprezinta, aceasta dimensiune spirituala a naturii. Iar acest lucur este valabil, fie ca o privim pe cea din urma ca pe o creatie divina, fie ca o consideram o simpla imagine simbolica. Caci, chiar daca vom privi natura dintr-un punct de vedere materialist, trebuie sa admitem ca ea poseda o dimensiune spirituala, in care ingerii isi au un loc bine definit. Aceasta deoarece corespondentele dintre destinul uman si fenomenele naturale sau angelice sunt o oglinda a raporturilor dintre om si psihicul sau.


Daca trecem dincolo de  religia anecdotica si de psihologia reductionista pentru a ne situa in planul simbolismului initiatic si al spiritualitatii traite, putem, foarte pe scurt, face ingerului portretul urmator. Fundamental, fiinta angelica este deopotriva mesager si model : el dezvaluie si este in acelasi timp el insusi imaginea lui Dumnezeu in om.


Ca mesager intre cer si pamant, ingerul este mai intai simbolul ridicarii si al largirii constiintei ; al deschiderii prin care omul intre in contact cu sursa sa primordiala si comunica cu ceea ce il transcende. Ingerul poate, apoi, sa fie considerat drept o  personificare a vocii interioare, a sufletului care traieste in adancul fiintei. In fine, ingerul reprezinta energia si elanul care spiritualizeaza viata, care trezesc misterul, care aduc lumina. Intr-un cuvant, ingerul este calauza evolutiei personale si spirituale.


Ca model, ingerul este simbolul celei mai elevate infloriri a omului, a initiatului pe deplin trezit si eliberat. El reprezinta toate functiile umane sublimate, fiinta ajunsa la deplina realizare de Sine. Cum spunea poetul Rilke, ingerul simbolizeaza creatura in care s-a operat transformarea vizibilului in invizibil, a materialului in spiritual.


Cele de mai sus ne arata suficient de clar ca ingerii, prin natura si rolul lor, cel putin simbolic, sunt pe deplin susceptibili de a fi integrati in lumea masonica, indeosebi in cea a Ritului Scotian Rectificat. Trebuie sa mai adaugam si faptul ca, in toate traditiile in care masoneria isi are radacinile, ingerii au un loc deloc neglijabil. Asa este cazul cu Vechiul si  Noul Testament, cu parintii Bisericii si a Cabbalei, a calugarilor si misticilor medievali, al alchimiei si al teosofiei, etc. Exemple ale firelor secrete ce leaga angeologia de masonerie sunt numeroase.



Ingerii conform  traditiei


Mai intai de toate, Vechiul Testament, baza gradelor noastre simbolice, contine destul de multe referiri la ingeri. Chiar daca acestea, de origine persana sau mesopotamica, au fost introduse, fara indoiala, in iudaism dupa Exilul in Babilon, le intalnim de la Geneza la ultimii profeti.



      In Geneza (3 : 24), Dumnezeu, dupa ce i-a alungat pe Adam si Eva din paradis, a asezat la est de gradina Edenului heruvimi care agitau o sabie inflacarata pentru a pazi drumul arborelui vietii.
      Dupa Cartea Regilor (I. 8 : 6-7), in capitolul consacrarii templului lui Solomon, sta scris ca arca aliantei se afla sub aripile heruvimilor, pe care ii regasim si in viziunile lui Ezéchiel (10 : 18), legate de cifra patru, intinzandu-si aripile la poarta templului Vesniciei, catre rasarit.
      In visul lui Iacob (Gn 28 : 12-13), o scara leaga cerul de pamant si pe ea ingerii lui Dumnezeu urca si coboara ; aceasta scara este reprezentata pe unele tablouri din lojile englezesti, in care putem vedea, pe scara, virtutile teologice desenate sub forma unor ingeri.
      In episodul sacrificiului lui Abraham (Gn 22 : 15), ingerul care apuca mana acestuia si il salveaza pe Isaac se defineste singur drept cuvantul celui Vesnic ; iar in Daniel ( 9 : 21-23), ingerul ii interpreteaza  acestuia viziunea si ii explica cuvantul lui Dumnezeu.
Exemplele sunt la fel de numeroase in Noul Testament, adica in Evanghelii, Apocalipsa si chiar in Epistolele lui Pavel.

      Ingerul Gabriel ii aduce Mariei vestea ca este insarcinata prin puterea Sfantului Duh si ca il va naste pe Christos (Lc 1 : 26-38) ; tot el il anunta si pe Zaharia de nasterea Sfantului Ioan Botezatorul (Lc 1 : 11-20, 64).
      Ioan ii spune lui Iisus aceste cuvinte, care sunt ecoul visului lui Iacob (Jn 1 : 51) : “ Veti vedea cum se deschide cerul si ingerii lui Dumnezeu urca si coboara asupra Fiului omului ”.
      Cand Maria din Magdala merge la mormant (Jn 20 : 12), inainte ca ea sa-l vada si sa-l auda pe Christos, descopera doi ingeri imbracati in alb, asezati in locul in care fusese pus corpul lui Iisus.

      Pentru Pavel (1 Th 4 : 16), in ziua reinvierii, venirea lui Christos si invierea mortilor vor fi anuntate prin vocea arhanghelului si trambita lui Dumnezeu.

      In fine, conform scrierilor apocrife (ale lui Nicodim si Pilat), cand Iisus coboara in infern, il elibereaza pe Adam si il incredinteaza arhanghelului Mihail pentru ca acesta sa il conduca in paradis.

   

In continuare, toti parintii Bisericii vor recunoaste existenta ingerilor, mai ales pe cea a ingerilor pazitori, care, dupa Matei, (Mt 18 : 10) le cer oamenilor sa regaseasca credinta pura a copiilor, spunand ca ingerii din ceruri ai copiilor vad in  permanenta fata lui Dumnezeu.


Sfantul Augustin va scrie : “ La miezul zilei, lumina sufletului si lumina ingerului se contopesc in lumina divina ”. Iar Maestrul Eckhart, marele mistic medieval, va scrie mai tarziu : “ sufletul trebuie sa se ridice in lumina sa naturala, apoi sa se ridice in lumina ingerilor, si, impreuna cu ea, sa ajunga la lumina divina, pentru a sta, astfel, intre cele trei lumini”.


Adevaratul fondator al angeologiei crestine a fost Denis Pseudo - Areopagitul care, in jurul anului 500, a scris un tratat despre “ Ierarhiile ceresti ” ; de altfel, operele sale au exercitat o mare influenta asupra artei gotice si a luminii acesteia. El i-a impartit pe ingeri in noua ierarhii, formate din trei triade, triade comparabile celor ale arborelui Sephiroturilor. Trebuie sa subliniem ca Denis nu si-a bazat clasificarea ierarhiilor angelice pe speculatii intelectuale, ci pe o autentica experienta mistica. Pentru el, ingerii erau cu adevarat imaginea vizibila a invizibilului, o oglinda ce reflecta forma divina ; ei exercitau asupra omului o functie revelatoare si ghidau elevarea spirituala a acestuia, catre conversia, iar apoi spre comuniunea cu divinitatea.


Angeologia lui Denis va juca un rol important in monahism si, mai apoi, in ordinele cavaleresti. Conciliul de la Frioul identifica, in 796, calugarii drept cavaleri angelici. Calugarul, si, mai tarziu, calugarul-cavaler, va fi aidoma ingerilor ; el tinde in mod ideal sa devena el insusi un inger, adica sa trezeasca la viata lumina angelica pe care o poarta in el. Caci atunci cand omul ajunge la starea angelica, sufletul i se ilumineaza, iar ingerul sau se manifesta; el devine o fiinta spirituala, un suflet aerian; devine el insusi un inger.


Astfel, pentru spiritualitatea medievala occidentala, mai ales la Bernard de Clairvaux, sufletele si ingerii au o sursa identica iar munca omului spiritual consta in a se ridica la starea angelica. De altfel, daca sunt prezenti in ceruri, ingerii sunt deopotriva prezenti si in chilia calugarului sau in templu. Pentru omul spiritual, templul interior este ca cerul ingerului,  este deja un paradis ; asa cum spunea  Sfantul Ieronim, omul si ingerul se contopesc in mister.


In Evul Mediu, ingerii sunt prezenti si in legende, mai ales in baladele cavaleresti. Se spune, de pilda, ca ingerii sunt cei care au cioplit din smarald cupa pe care Iisus a folosit-o in timpul Cinei din urma, in care Iosif din Arimateea a adunat sangele lui Christos, si care a devenit apoi Sfantul Graal pe care l-a cautat Arthur si cavalerii Mesei Rotunde.


Renasterea si Epoca moderna nu au determinat disparitia ingerilor. Pana si protestantismul i-a admis, iar Calvin ii considera “ administratori ai providentei divine si prieteni ai omului ”. Alchimia spiritualista din secolul al 17lea definea meditatia alchimica drept un dialog interior cu ingerul. In secolul 18, Swedenborg, unul dintre intemeietorii masoneriei suedeze, a facut cu  ingerii o experienta spirituala comparabila celei a lui Pseudo-Denis ; contempland ierarhiile cerului, el a descoperit ingerul ca imagine a lui Dumnezeu, protector, invatator si sfetnic al omului, traind in iubire perfecta, pace si armonie.


Printre esoteristii din secolele 19 si 20 care au dat o mare importanta ingerilor, trebuie sa-l mentionam in mod deosebit pe Rudolf Steiner, parintele miscarii antroposofice. Pentru el, cu cat omul se dezvolta ca fiinta spirituala, cu atat se apropie mai mult de imparatia ingerilor; ingerii au, deci, ca misiune sa ajute omenirea sa dobandeasca un grad mai ridicat de spiritualitate. Rolul ingerilor este deci triplu : sa elibereze fiinta omeneasca de barierele psihologice care o inlantuie, incepand cu negativismul si prejudecatile acesteia, si sa o faca sa fie ea insasi pe deplin; sa lege individul de izvorul sau creator interior si de transcendenta divina ; sa-l determine pe om sa traiasca in pace si liniste, in armonie cu ceilalti oameni, fratii sai .




Cei patru mari arhangheli


In ierarhia creaturilor angelice, cuprinzand noua grade, conform traditiei, arhanghelii fac parte din triada cea mai apropiata de natura si de oameni. Dupa exemplul ingerilor, dar fiindu-le superiori acestora deoarece sunt mai puternici, arhanghelii intervin in viata individuala a oamenilor. In plus, arhanghelii domnesc si isi exercita influenta asupra naturii, terestre si ceresti. Toate aceste planuri sunt legate intre ele.


In ceea ce-i priveste pe oameni, arhanghelii sunt in general mesageri, aparatori si instructori, furnizand energii si inspiratii, fiecare in domeniul sau de predilectie. Ei sunt indeosebi vectori ai revelatiilor ce ofera mijloace de evolutie morala si spirituala. Arhanghelii aduc omului in acelasi timp iubirea  cereasca si ajutor concret. Ei impart lumina si forta care trezesc energiile adormite dinlauntrul fiintei, ajutand-o astfel sa progreseze de-a lungul vietii, catre fericire si planul divin.


In angeologie exista multi arhangheli, dar patru sunt cei mai importanti: Mihail, Gabriel, Rafael si Uriel. Primii trei sunt bine cunoscuti si existenta lor este admisa de Biserica catolica. Cat despre Uriel, importanta sa este atestata de traditia apocrifa, mai ales de Cartea lui Enoch, ca si de  traditia ebraica. Astfel, o veche rugaciune evreiasca spune : “ Pentru a ma insoti catre Atot-Puternicul …, fie ca Mihail sa mearga  la dreapta mea, Gabriel in stanga, Rafael inainte si Uriel inapoia mea …, Dumnezeu planand deasupra-mi ”. Nu este chiar pozitia exacta pe care noi o atribuim in templu pentru doi din cei patru arhangheli, Mihail si Uriel fiind inversati, dar aceasta rugaciune le arata insemnatatea.


Numele celor patru arhangheli se termina, toate, in limba franceza, in “el ” (Mihail devenind Michael, Nota red.). Acest sufix este o prescurtare a unuia din numele evreiesti ale lui Dumnezeu, Elohim, si inseamna, deci, divin sau « al lui Dumnezeu ». “ El ” are si sensul prepozitiei “catre ”,  exprimand directia, obiectivul de atins. Aceste doua sensuri, de divin si tel, se combina, caci din punct de vedere spiritual viata nu are sens decat intru Dumnezeu. Prin numele lor, arhanghelii sunt si cei ce poarta energia divina si care conduc la Dumnezeu.


Cu prefixele respective, numele arhanghelilor au urmatoarele semnificatii: Mihail inseamna “ cel care ii seamana lui Dumnezeu ”, sau, am putea spune, cel ce este imaginea lui Dumnezeu  ; Gabriel inseamna “ forta lui Dumnezeu ”, in sensul izvorului divin ; Rafael semnifica “ medicul lui Dumnezeu ”, vindecatorul divin ; in fine, Uriel are sensul de “ lumina a lui Dumnezeu ” sau iluminare divina.


Din perspectiva intretesuta a timpului si a naturii, cei patru arhangheli definesc in mod traditional ciclul celor patru anotimpuri, toamna, iarna, primavara, vara ; ei domnesc si asupra celor patru elemente traditionale, pamant, apa, aer, foc. Putem deci sa le atribuim cele patru puncte cardinale ale templului, occident, nord, orient si sud, intrucat aceste puncte corespund ele-insele anotimpurilor ; mai putem pune arhanghelii si in corespondenta cu cele patru functii ale psihicului omenesc, senzatie, sentiment, intuitie, intelect, functii care reprezinta, si ele, cele patru puncte cardinale ale templului.


Apropo de anotimpuri, trebuie sa subliniem ca ciclul unui an exprima nu numai parcursul existentei omenesti terestre, de la nastere la moarte, ci traseaza si drumul evolutiei spirituale a omului. Constiinta instinctiva a anticilor recunostea aceasta prin intermediul sarbatorilor anotimpurilor, mai intai agricole si pagane, apoi mai ales crestine. A fi sensibili in fata naturii ne invata sa fim sensibili fata de noi-insine ;  a participa la viata anotimpurilor ne permite sa retraim si sa ne construim propria viata, cu ciclurile ei, fizice si spirituale.



Mihail  la occident


Arhanghelul Mihail, al carui nume inseamna “ cel care este aidoma lui Dumnezeu ” reprezinta, in mod traditional, soldatul divin, comandantul legiunilor ceresti. El este protectorul poporului lui Dumnezeu si mai ales protectorul luptatorilor, al cavalerilor, ca si al pelerinilor si al calatorilor. Il calauzeste deci pe omul de actiune care isi intreprinde cautarea spirituala, mai intai in lumea pamanteana. Mihail este activ si pozitiv, si indica drumul de urmat.


Mihail este inarmat, deobicei, cu o spada inflacarata, pentru a anihila puterile intunericului, balaurul raului. Aceasta spada este, mai intai de  toate, cea a virtutii morale care lupta cu viciile, cu natura animalica a omului, simbolizate de balaur. Apoi, ea este si arma luminii pozitive ce imprastie umbrele negative, ajuta la infrangerea animozitatilor, reda taria in clipele de descurajare. Ea este, in fine, arma de lupta a spiritualitatii contra materiei, flacarile sale fiind forta sufletului si a spiritului.


Acestea sunt motivele care ne permit sa-l asezam pe Mihail la occident in templu, loc simbolic al Pamantului, al lumii fizice, al fierului ; este,din punct de vedere  psihologic, domeniul corpului si al senzatiilor, al afirmarii eului; locul in care se desfasoara munca si se fac operele, unde se exercita dreptatea, cultivand mai ales virtutea saraciei, adica a  desprinderii de tot ce este material.


Tot prin traditie, Mihail este si ingerul mortii, care aduce eliberarea si nemurirea. Caci acest arhanghel este justitiarul care, in ultima zi, va ajuta sufletul sa treaca portile lumii de dincolo si il va conduce in paradis. Este inca un motiv pentru care locul lui Mihail este la occident, la poarta templului pe care il pazeste, iar noi il putem identifica, in mod simbolic, in Ritul nostru, cu Maestrul de Ceremonii.


Fiind ingerul mortii si al calatoriei in lumea de dincolo, Mihail domneste asupra toamnei, anotimp al declinului, al apropierii sfarsitului, al intoarcerii in pamant. Sarbatoarea Sfantului Mihail este, astfel, apogeul toamnei. In aceasta etapa a vietii sale fizice, omul trebuie sa isi constientizeze declinul, batranetea, sa invete sa-si accepte moartea. In acest anotimp al vietii spirituale, initiatul se pregateste sa coboare in strafundul sufletului sau, sa moara sub forma fiintei sale exterioare, vechi, pentru a accede la o forma de viata noua si mai interioara.


Arhanghelul Mihail il stimuleaza deci pe initiat sa depaseasca dificultatile existentei cotidiene, ca si limitele corpului si ale materiei. El ii mai cere acestuia sa se deschida in fata constiintei sinelui, si sa opuna constientizarii mortii, constiinta spirituala a nemuririi sufletului.




Gabriel la nord


Arhanghelul Gabriel, al carui nume semnifica forta divina, energia lui Dumnezeu in natura si in fiinta omului, este in mod traditional mesagerul divin, purtatorul Cuvantului ; ingerul ce dezvaluie secretul, cel ce aduce buna vestire. El reprezinta deci vocea izvorului spiritual si divin ce se gaseste in strafundul omului si care ii arata acestuia propriul destin. Este simbolul ascultarii cuvantului interior, al vocii subconstientului.


Gabriel este si ingerul fecunditatii si al nasterii, pentru ca el o anunta pe Maria ca este insarcinata prin lucrarea Sfantului Duh si ca il va naste pe Christos ; tot el va vesti si nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. Este deci cel ce dezvaluie misterul incarnarii sufletului, al fecundarii psihicului de catre spirit. Gabriel este adeseori reprezentat tinand intr-o mana crinul alb al puritatii virginale si in cealalta o cupa, Graalul, simbol al inimii si al iubirii. Acest arhanghel este, de altfel, protectorul bebelusilor si al copiilor mici ; el apara, ca o mama, copilul ce salasluieste in fiecare om si ii daruieste dragoste, tandrete si afectiune. Este ingerul sentimentelor.


Astfel, locul lui Gabriel in templu este la nord, loc simbolic al apei, al lumii psihice scaldata in lumina argintie a lunii ; este, pe taram psihologic, domeniul afectivitatii si al subconstientului, al sufletului, ca aspect feminin al psihicului ; este locul in care se desfasoara munca introspectiva a cunoasterii de sine, a meditatiei si rugaciunii, cultivand cu precadere virtutile cumpatarii sentimentelor, a caritatii si emotiilor caste..


Gabriel domneste asupra iernii, pentru ca in acest anotimp viata salasluieste in germene, samanta este fecundata si se dezvolta in sanul pamantului ; ca embrionul fizic in pantecul femeii, ca sufletul spiritual inca ascuns in subconstientul psihicului. Cele doua sarbatori din preajma solstitiului de iarna sunt de aceea legate simbolic de Gabriel : ziua Sfantului Ioan Evanghelistul, pentru ca acesta este arhanghelul mesager care aduce vesti bune ; Craciunul, pentru ca este arhanghelul nasterii, a copilariei si a iubirii.


Forta divina pe care ne-o transmite  Gabriel este, asadar, puterea secreta si materna a naturii si a creatiei ; energia misterioasa a iubirii care va conduce fiinta spre renastere, spre dezvoltare si crestere in lumina primavarateca a iluminarii.





Rafael  la orient


Arhanghelul Rafael, al carui nume inseamna « vindecatorul divin », este, conform traditiei, ingerul terapeut care are grija de sanatatea corpului, a spiritului si a sufletelor. El le da darul vindecarii si ii ajuta pe medici ; il invata pe om sa se ingrijeasca singur si sa-i tamaduiasca pe ceilalti. Orice vindecare vine de la Rafael ; el reda in special vederea si lumina orbilor ; da celor ce abia mai respira suflul vital si salvator.


Dincolo de vindecarea corpului, care, pentru adevaratul terapeut, este indisolubil legata de sanatatea sufletului, Rafael simbolizeaza vindecarea esentiala, de natura spirituala ; sanatatii corpului ii corespunde sanatatea sufletului, eliberarii de boala, reinvierea. Arhanghel al providentei si al milei divine, Rafael nu reprezinta numai energiile care ne scapa de rele si ne usureaza suferintele ; el intruchipeaza si vitalitatea spirituala, inspiratia care ne conduce la izvorul nostru esential sau ne indreapta spre transcendenta, gratia care ne ofera intelepciunea spirituala, libertatea, lumina si unitatea.


De aceea Rafael isi are locul in templu la orient, loc simbolic al cerului si al aerului, al lumii spirituale scaldata in lumina de aur a stelei ; este, psihologic, domeniul intuitiei, al aspiratiilor spirituale, al realizarii Sinelui ; locul in care are loc cea mai inalta cautare, lucrarea mistica in cautarea transcendentei si a inexprimabilului ; cultivand virtutile sperantei si ale curajului, ca si ale supunerii fata de fiinta interioara sau de divinitate.


Rafael domneste asupra primaverii, caci acesta este anotimpul in care viata iese din pamant, se elibereaza si se ridica sub efectul luminii zilelor in crestere si sub influenta vantului primavaratec  ce sufla peste pamant, apa si foc. Este anotimpul inmuguririi, a infloririi si a fructificarii, a sperantei implinite si a fericirii. Sarbatorile primaverii, Pastele, Urcarea la cer, ii plac lui Rafael, caci ele reprezinta terapia si vindecarea supreme ; desprinderea de materie,  eliberarea de corpul propriu si daruirea de sine, victoria asupra mortii, renasterea, transfigurarea si unirea.


Arhanghelul Rafael ne indeamna deci sa ne folosim toate fortele vindecarii si ale sanatatii, pe care ni le  propune ca terapeut al omenirii. El este revelatorul unei vieti spirituale superioare si ne invita sa il urmam intru sanatatea corpului si a sufletului.




Uriel la sud


Arhanghelul Uriel, al carui  nume inseamna lumina lui Dumnezeu, sau iluminarea divina, este prin traditie printul soarelui si flacara lui Dumnezeu ; el respandeste lumina cunoasterii sacre si a intelegerii cosmosului. El ne invata sa interpretam profetiile si viziunile, si tot el ne desluseste legile stelelor si ale timpului, ale armoniei ceresti. El este deci ingerul inteligentei si al  ratiunii, al stiintei si al cunoasterii. Stapan deopotriva asupra fulgerelor si tunetelor, el il simbolizeaza pe Sfantul Duh, care lumineaza constiinta cu lumina si frumusetea sa.


Locul lui Uriel este deci la sudul templului, loc simbolic al focului, al lumii spirituale luminata de razele soarelui, stralucind ca bronzul ; este psihologic domeniul mentalului si al constientului, al sufletului, ca aspect masculin al psihicului ; este locul unde au loc, simultan, munca teoretica si de reflectie, dar si munca, orientata spre exterior, a raspandirii invataturii si transmiterea cunoasterii ; urmand mai ales virtutile credintei, ale intelepciunii practice si al umilintei intelectuale.


Uriel domneste asupra verii, caci in acest anotimp, in care soarele lumineaza si incalzeste Pamantul cu toate razele sale, natura se afla la apogeu, iar fructele se coc si ating deplina maturitate. Vara este si anotimpul in care cerul noptii este cel mai activ, fiind brazdat cand de stele cazatoare, cand de fulgere. Uriel este in armonie, simbolic, cu sarbatorile verii, cea a Sfantului Ioan Botezatorul, care este ultimul profet clarvazator, ce predica in caldura desertului si caruia ii sunt dedicate focurile de Sf.Ioan ; cea a Adormirii Maicii Domnului, pe care o putem intelege simbolic ca sufletul ce trece de la starea de psihic inconstient la constiinta luminata.


Uriel, arhanghel al luminii si al desteptarii, ne invita si ne ajuta deci sa fim totodata clarvazatori si stralucitori ; sa traim cu spiritul treaz, pe deplin constienti, obiectivandu-ne spiritualitatea ; sa traim cu fata intoarsa catre zenit, contopindu-ne cu fortele inteligentei cosmice, actionand in afara eului nostru si participand la viata universala.


* * *



Aceasta prezentare a celor patru arhangheli si a locului lor invizibil in templu a stimulat, fara indoiala, gustul cititorului pentru cercetarea simbolica. Poate ca i-a trezit si interesul fata de lumea misterioasa a ingerilor, sau chiar dorinta de a-i intalni intr-o buna zi. Fie ca ei salasluiesc cu adevarat in sufletul nostru, in natura sau in ceruri, ca sunt imagini ale spiritului sau fiinte supranaturale, produse ale subconstientului nostru sau mesageri ai lui Dumnezeu, ingerii reprezinta sau sunt, in orice caz, energii reale si care pot deveni prezente si active.



In timpul unei  tinute in Loja un mason si-i poate imagina pe Mihail, Gabriel, Rafael si Uriel in cele patru colturi ale templului si, de ce nu, sa incerce sa le simta prezenta. Templul masonic fiind o imagine a omului interior, a templului pe care fiecare il regaseste in el insusi, poate ca aceasta cautare il va face ca, intr-o buna zi, sa intalneasca inlauntrul sau ingerii si arhanghelii, iar acestia ii vor darui forta, sfaturi si dragoste.



In incheiere, merita sa-l citam pe parintele Henri Le Saux, care a fost deopotriva calugar benedictin si calugar hindus. El spunea ca aceasta lume in care traieste omul se afla in stransa legatura cu lumea cealalta, care este in acelasi timp lumea supraterestra a luminii si lumea misterioasa a subconstientului. El mai spunea ca ingerii sunt personificari ale fortelor cosmice, forte ce actioneaza ca niste entitati personale si care il ajuta pe om sa isi duca la indeplinire propriul destin. Caci omul nu-si implineste destinul de unul singur, ci impreuna cu tot universul".  





 Jean-Pierre Augier