Primii oameni au invatat rapid ca fertilitatea solului depinde de favorurile soarelui, ca si de ale ploilor, ambele daruite din ceruri. Pe de alta parte existau si efectele adverse ale fulgerelor, vanturilor si grindinei, ca si ale inundatiilor. Aceste fenomene erau misterioase, dar in egala masura puteau parea miraculoase sau infricosatoare. Atunci, ca si acum, oamenii se simteau neputinciosi, la mila acestor puteri; si cum energiile pozitive si negative pareau sa izvorasca din cerul de deasupra a fost firesc ca stramosii nostri sa considere ca salasul zeilor se afla in cer. Din aceasta convingere a evoluat teoria deplinei armonii intre fenomenele petrecute in cer si cele observate pe Pamant.
Anticii pretuiau corpurile ceresti in mod deosebit.
Nu exista nici o indoiala ca anticii pretuiau corpurile ceresti in mod deosebit, poate chiar cu veneratie. Cartea lui Iov din Vechiul Testament afirma ca ,,luceferii cantau impreuna'' atunci cand au fost puse temeliile Pamantului. Ulterior, Iov este intrebat: ,,Cunosti tu legile cerului si poti tu sa faci sa fie pe pamant ceea ce este scris in ele ?''(38:33). Este clar ca si anticii credeau ca stelele influienteaza evolutia evenimentelor pe Pamant. In Judecatorii 5:20, se aminteste ca Barak, comandantul armatei israeliene, care s-a confruntat, intr-o lupta decisiva, cu canaanitii condusi de Sisera, a prins curaj cand profetesa Deborah i-a spus: ,,Stelele de sus s-au luptat atunci, din mersul lor s-au razboit ci Sisera''. Deborah nu era singura vizionara care cunostea taina stelelor. Amos (5:8) vorbeste despre Dumnezeu ca fiind ,,cel care a facut Pleiadele si Orion si a transformat bezna noptii in zori''. In Maleahi 4:2 celor drepti li se promite ca ,,soarele dreptatii va rasari, aducand vindecarea pe aripile (razele) sale''.
Preotii babilonieni au dezvoltat si perfectionat un sistem de interpretare a fenomenelor observate in ceruri cu scopul de a determina vointa puterilor divine. Grecii au largit sfera astrologiei, incluzand in ea toate stiintele cunoscute.
Empedocle, filosof grec prin 450 I. H. a dezvoltat ideea ca universul ar fi format din patru elemente fundamentale: foc, apa, aer si pamant. Dupa cucerirea Babiloniei de catre Alexandru cel Mare (356 -323 i. H.) s-a descoperit ca astrologii caldeeni impartisera semnele zodiacale in patru triunghiuri si atribuisera fiecarui triunghi cate un element, dintre cele numite de Empedocle. Berbecul, Sagetatorul si Leul erau considerate semne de foc, Racul, Scorpionul si Pestii semne de Apa, Balanta, Varsatorul si Gemenii, semne de Aer, iar Capricornul, Taurul si Fecioara semne de Pamant.
In esenta, astrologia abordeaza relatiile existente intre pozitiile Soarelui, Lunii si planetelor si vietile pamantenilor. Astrologia are o radacina filosofica, pornind de la premisa ca fiecare individ este un Univers in miniatura si se oglindeste in modelul astrologic existent pe cer la momentul nasterii persoanei respective. Din punct de vedere astrologic, inseamna ca natura sau personalitatea fiecarui om este determinata de pozitia astrelor la momentul nasterii lui, precum si de reactia lui la stimulii existenti in mediul inconjurator in timpul cresterii si maturizarii.
Trasaturile personalitatii care determina cum anume indivizii reactioneaza fata de mediu constituie temperamentul uman.
Hipocrat (c.460 – c. 377 i.H.) descria patru tipuri de temperamente: sangvin, coleric, flegmatic si melancolic. Cele patru temperamente ale lui Hipocrat au fost simbolizate, legand firea colerica de foc si cea sangvina de aer, in vreme ce apa era simbolul temperamentului flegmatic si pamantul al celui melancolic. Modurile de reactie coleric si sangvin erau caracterizate printr-o excitabilitate rapida fata de stimulii exteriori si o schimbare la fel de rapida a starilor sufletesti, sovaiala fiind de obicei caracteristica sangvinilor, iar nervozitatea – colericilor. La fel, temperamentele melancolic si flegmatic erau caracterizate printr-o persistenta, dar lenta excitabilitate fata de stimulii externi, sentimentele fiind exprimate vag in cazul flegmaticilor, dar fiind foarte intense in cel al melancolicilor. (In limbajul uzual de azi, doar aspectele negative ale acestor temperamente sunt comune. Astfel, coleric inseamna astazi iute la manie, melancolic-depresat, sangvin – de un optimism debordant, iar flegmatic – impasibil si lent. )
Desi diferitele scoli de astrologie au desemnat date calendaristice diferite pentru unele dintre semne, diferentele sunt rareori mai mari de o zi sau doua. Interpretarea trasaturilor mentale, emotionale, fizice si spirituale ale semnelor individuale poate de asemenea varia, dar exiata unele observatii generale privind personalitatile oamenilor nascuti sub diferite semne zodiacale. ( … )
Desi multi oameni asociaza astrologia cu cele cateva fraza citite zilnic prin ziare, cu referire la zodia lor si probabil nu iau prea in serios sfaturile oferite de horoscoape, exista totusi milioane de persoane care privesc corpurile ceresti cu aceeasi veneratie manifestata de antici. Zolar, descris candva drept ,,decanul astrologilor americani'', releva in prefata cartii sale lt's All in the Stars ( New York, Zolar Publishing, 1962): ,,Astrologia, in puritatea ei, desi formeaza un sistem de divinatie, nu are nicio legatura cu prezicerea viitorului sau mediumnitatea. Este o stiinta divina a corespondentelor, in studiul si aplicarea careia intelectul si intuitia se impletesc intr-o maniera fireasca, armonioasa. Ele tind sa vibreze la unison. Cand aceasta uniune devine complete, omul ignorant se transforma in intelept profetic''.
Joseph Goodavage, autor al lucrarii Astrology: The Space Age Science (1966), si-a inceput cartea cu urmatoarea declaratie: ,,De-a lungul a mii de ani, astrologii au dedus existenta unei conexiuni intre miscarea planetelor si pozitia stelelor si toate activitatile terestre. Abilitatea lor de a prezice evolutiile viitoare – si chiar evenimentele – a fost demonstrata in repetate randuri''.
,,Evanghelia stelara'', evidentiata in The History of Creation and Origin of Species (1967) de Reuben Luther Katter confera interpretari religioase celor 12 semne zodiacale. Katter afirma ca evanghelia stelara, numita si teologie adamica, a aparut cu 2500 de ani inaintea Vechiului Testament. Evanghelia stelara foloseste aceleasi semne zodiacale ca si astrologia, dar incepe cu Fecioara si se incheie cu Leul. Katter a precizat ca, potrivit traditiei, Iacob si cei 12 fii ai sai au adus tablitele zodiacale in Egipt si le-au purtat cu ei in Exod. Ca si astrologia, evanghelia stelara sustine ca cele 12 semne semnifica 12 pozitii ale Soarelui in relatie cu Pamantul.
In vreme ce astrologia occidentala a evoluat din cea a egiptenilor, babilonienilor, caldeenilor si grecilor, astrologia chineza s-a dezvoltat independent, fara a suferi influente exterioare si s-a format in jurul ideii ca fiinta imparatului era de natura divina. Unii cercetatori in domeniu au plasat inceputurile astrologiei chineze in timpul domniei lui Fu Hsi, pe la 2800 i.H.si au atribuit numirea celor 12 semne din zodiacul chinezesc, legendarului imparat Yao. Figurile zodiacului chinezesc nu au nicio legatura cu cele din zodiacul occidental. Fiecare semn este reprezentat de un animal diferit si, impreuna, compun un ciclu de 12 ani. Interpretarile acestor semne subliniaza caracteristici animaliere diferite de cele specifice stereotipurilor occidentale clasice. De pilda, in vreme ce un european priveste cu sila un sobolan, in zodiacul chinezesc animalul este considerat harnic si muncitor. In plus, exista cinci elemente – lemn, foc, pamant, metal si apa – spre deosebire de cele patru din traditia occidentala – pamant, aer, foc si apa. Animalele din zodiacul chinezesc sunt: sobolanul, boul, tigrul, iepurele, dragonul, sarpele, calul, berbecul, maimuta, cocosul, cainele si bivolul. Potrivit traditiei, atunci cand Buddha (c. 563- c. 482 i.H.) se afla pe moarte, a chemat toate animalele sa-si ia adio de la ele. Primele 12 care au sosit au fost imortalizate in zodiacul chinezesc.
Zodiacul chinezesc este compus dintr-un ciclu de 12 ani.
Astrologia a constituit o parte integranta a vietii cotidiene in China, timp de secole, si ramane si astazi la fel. Desi doctrina comunista si liderii rationalisti contemporani au incercat sa elimine influienta astrologiei, catalogandu-i principiile ca nimic altceva decat simple superstitii, chinezii de rand iau inca decizii majore bazandu-se pe calauzirea oferita de astrologie.
De-a lungul istoriei, in lumea occidentala, astrologii au pretins ca exista asocieri intre miscarile planetelor, cometelor, eclipse si fiecare eveniment important. Printre cele mai familiare corelatii se numara aparitia cometelor la nasterea si moartea lui Iulius Cezar (c. 100 – 44 i.H.), izbucnirea Primului Razboi Mondial, vestit de eclipsa de Soare si de Luna, nasterea si moartea lui Mark Twain (1835 – 1910), coincizand cu aparitia cometei Halley. In plus, astrologii au proclamat influenta astrelor asupra vietii muritorilor, de la Alexandru cel Mare (356-323 i. H.) la presedintele George W. Bush (n. 1946).
Multi mari filosofi care au schitat idealurile si conceptele gandirii occidentale au apelat la astrologie, ca ajutor in dezvoltarea sistemelor lor. Personalitati precum Pitagora (c. 580-c. 500 i. H. ), Aristotel (384 – 322 i.H.) si Ptolemeu (127 – 151 d. H.) au fost si astrologi. Nicolaus Copernic ( 1473 – 1543), care a dat stiintei prima viziune rationala asupra Universului, a fost doctor, teolog, astronom, dar si astrolog.
In Evul Mediu, magii, alchimistii, savantii si chiar papalitatea au imbratisat astrologia. Papa Iuliu al II-lea (1443-1513) a cerut astrologilor sa aleaga o data propice pentru incoronarea lui; papa Paul al III-lea (1468-1549) a fost ghidat in viata de urmarirea horoscopului, iar papa Leon al X-lea (1475-1521) a infiintat o catedra de astrologie la o mare universitate a vremii. Savantii bisericii au inceput sa asocieze semnele zodiacale cu cei 12 apostoli si catedralele din toata Europa au fost decorate cu astfel de semne.
Astronomul danez Tycho Brahe (1546-1601), care a construit primul observator astronomic din lumea occidentala, a practicat si aparat astrologia. Datele sale exacte referitoare la planete i-au permis elevului sau, Johannes Kepler (1571-1630) sa-si elaboreze remarcabile legi ale miscarii. Sir Isaac Newton (1642-1727),care a urmat pasii lui Kepler, a folosit un amestec eclectic de stiinta si astrologie pentru a pune la punct multe dintre teoriile sale.
Amiralul George Dewey (1837-1917) si presedintele Grover Cleveland (1837-1908) au consultat astrologii de-a lungul vietii lor. Psihiatrul dr. Carl Jung (1875-1961) a folosit harti astrologice in diagnoza si tratamentul pacientilor sai. John O'Neill, editor de stiinta la ziarul New York Herald Tribune, primul autor de stiinta care a castigat un premiu Pulitzer, a inceput ca un sceptic si a sfarsit ca un adept convins al astrologiei. Astronomul Gustaf Stromber (1882-1962) de la Observatorul Mount Wilson credea in hartile astrologice ca si in stiinta astronomiei. Psihologul si statisticianul francez Michael Gauquelin (m. 1991) a petrecut peste 30 de ani investigand astrologia, iar cercetarile complexe l-au ajutat sa certifice importanta pozitiilor planetare la nasterea unei persoane. Astronomul britanic, membru al Societatii Astronomice Regale, Percy Seymour (1901-1980) a avansat ipoteza ca astrologia nu este nici magica, nici mistica, ci, de fapt, magnetica. In al Doilea Razboi Mondial (1939-1945), Serviciile secrete aliate au aflat ca Adolf Hitler (1889-1945) si o serie de demnitari nazisti de rang inalt, precum adjunctul sau, Rudolf Hess (1894-1987) si seful SS, Heinrich Himmler (1900-1945), au dovedit un viu interes fata de astrologie. In zilele bataliei pentru Anglia, cineva din nou infiintatul Birou de Cercetari Psihologice (PRB) de la Londra a decis ca daca britanicii ar avea un astrolog care sa faca aceleasi calcule pe care probabil le faceau astrologii nazisti, aliatii ar putea sa prevada urmatoarele mutari ale lui Hitler, Louis de Wohl (1903-1961), fiul unui ofiter din Armata Regala Maghiara, scriitor de profesie, era renumit ca expert in astrologie, caci studiase domeniul timp de peste doua decenii. De Wohl a fost solicitat de PRB sa urmareasca mersul stelelor in asa fel, incat sa poata ajuta la caderea celui de-al Treilea Reich. Oponentii sai cunoscuti din tabara nazista erau astrologul Karl Ernst Krafft (1900-1945), grafoloaga si astroloaga Elsbeth Ebertin (1880-1944) si Wilhelm Wulff (1893-1984), astrologul personal al lui Himmler din cadrul SS.
Desi de Wohl a avut unele succese remarcabile precum prezicerea datei invaziei germane in Olanda, in 1940, per ansamblu a reusit un numar modest de predictii reusite. Dar, chiar daca acuratetea lui astrologica a lasat de dorit, de Wohl a compensat-o din plin atunci cand a schitat ingeniosul plan de falsificare a 50 de catrene astrologice atribuite lui Nostradamus, in care marele vizionar ar fi prezis caderea celui de-al Treilea Reich. Aceste manifeste astrologice au fost apoi lansate asupra Germaniei, sperandu-se in efectul lor demoralizator. De Wohl realizase o plastrografie atat de reusita in imitarea stilului unic al clarvazatorului francez, in ,,catrenele proaspat descoperite'', incat pana si Joseph Goebbels (1897-1945), ministrul nazist al propagandei, care anterior recursese la un siretlic similar pentru a prezice triumful nazist, a fost pacalit.
Fostul presedinte Ronald Reagan (1911-2004) si prima doamna Nancy Reagan(n.1921) au fost adepti ai astrologiei cu mult inainte de a se instala la Casa Alba, ca si alti actori de la Hollywood, precum Tyrone Power (1913-1958), Susan Hayward (1918-1975), Mariene Dietrich (1901-1992), Ronald Colman (1891-1958) si Robert Cummings (1908-1990). Familia Reagan a continuat sa se bazeze pe sfaturile astroloagei Joan Quigley in timpul mandatului de presedinte al fostului actor, in privinta fixarii intalnirilor si evenimentelor oficiale. In vreme ce unii americani au fost socati sa afle ca prima doamna apela la sfaturile unui astrolog pentru a planifica orarul zilnic al presedintelui, cetatenii Indiei au parut sa accepte cu calm faptul ca Indira Gandhi (1917-1984), a folosit astrologia in luarea unor decizii importante pana la moartea ei, in 1984, in urma unui asasinat.
Multi astrologi afirma ca o comparatie cu o nava care pluteste pe ocean, fara rute vizibile de urmat, fara trasee definite sau rute alternative, este potrivita pentru a descrie metodele prin care ei ajuta o anumita persoana,in situatii care necesita luarea de decizii, caci in asemenea situatii pot exista alternative. Diagrama astrologica a zodiacului plaseaza fiecare individ aflat in fata luarii unei decizii in centrul destinului, reprezentat printr-un cerc cunoscut universal ca simbol al infinitului, dar si al perfectiunii. Astrologul traseaza apoi linii radiale de la pozitia individului spre circumferinta sau, metaforic vorbind, spre perimetrul eternitatii, simbolizand astfel nenumaratele posibilitati disponibile. Chiar daca individul este constient de doar 12 dintre ele, care ar putea fi ilustrate de casele zodiacului, este suficient ca el sa doreasca sa beneficieze de un fel de ,,calauza'', capabila sa-l ajute in interpretarea oricarui semn indicator existent. Arta (sau stiinta) astrologiei, practicata de un astrolog competent, poate fi folosita pentru a indrepta erorile hartii destinului.
Savantii bisericii au asociat semnele zodiacului cu cei 12 apostoli.
Astrologul si navigatorul celest au o serie de aspecte comune. Ambii privesc spre cer, ca punct de referinta; ambii folosesc harti si tabele perfectionate de-a lungul a secole intregi de observatii si consemnari. Ambii ajung la niste concluzii prin calcule matematice. Navigatorul traseaza un curs, dar nu stabileste o destinatie. Astrologul alcatuieste un horoscop, dar nu determina caracterul sau destinul.
Rolul astrologiei, spun astrologii, este comparabil cu cel al busolei unei corabii. Busola indica drumul spre o destinatie prestabilita. Asa cum timonierul invarte carma, pentru a da navei cursul stabilit de busola, la fel si liberul albitru al individului trebuie sa aduca vasul vietii sale in comformitate cu prevederile astrologice, daca persoana respectiva vrea sa beneficieze de pe urma acestora. Plasand fiecare om in centrul zodiacului, astrologii afirma locul corect al acelui om in centrul rotii vietii si sustin ca exista mai multe lucruri, in cer si pe Pamant, decat se pot percepe prin diversele filosofii ale celor cinci simturi.
Astrologia moderna recunoaste ca fiintele umane n-au fost create spre a fi marionete fara ratiune, ce se misca si actioneaza doar dirijate de la distanta, de forte pe care nu le inteleg, cu atat mai putin influenta. In acelasi timp, astrologia cere adeptilor sai sa-si accepte responsabilitatea actiunilor. Pe undeva, impune chiar o mai mare responsabilitate, caci fiind avertizati asupra potentialului lor, potrivit celor mai bune cunostinte si tehnici disponibile, cei ce-si calauzesc vietile dupa stele nu mai pot pune propriile esecuri pe seama intamplarii oarbe sau a sinuozitatilor destinului.
Potrivit astrologilor, liberul albitru include capacitatea indivizilor de a asculta cele mai bune sfaturi si indrumari, venite din orice sursa care li se pare credibila, inainte de a trece la actiune, inainte de a porni la un drum sau a lua o decizie si de a o urma, de indata ce s-a decis intr-o anumita privinta. Astrologia, asa cum e practicata astazi, nu doar ca afirma intaietatea liberului albitru, dar si insista asupra ei; potrivit adeptilor sai, astrologia, folosita corect, functioneaza ca o busola de incredere, indicand mereu drumul corect.
Brad & Sherry Hansen Steiger
