In al patrulea deceniu de viata, Rudolf Steiner (1861-1925), intemeietorul Antropozofiei, a avut revelatia unui eveniment considerat de el momentul de cotitura in istoria spirituala a omenirii – incarnarea fiintei divine cunoscute drept Isus Hristos. In secolul al XX-lea, spunea Steiner, omenirea a inceput sa patrunda in deplinatatea timpului, cand principiul cristic, constiinta cosmica, putea sa se manifeste din nou. Steiner definea ,,constiinta cristica” drept o energie transformatoare transcendenta crestinismului ortodox. In opinia lui, Maestrul Isus a devenit ,,ales” si astfel a putut oferi umanitatii un exemplul dramatic despre ce anume inseamna sa atingi deplina activare a semintei spirituale aflate in toate sufletele umane si sa te ridici deasupra tuturor aspectelor materiale ale vietii.
Steiner s-a nascut la Krajevici, Austro-Ungaria (acum Serbia-Muntenegru), 27 februarie 1861. Desi a avut intalniri cu misticul si necunoscutul inca de copil si a fost introdus in lumea ocultismului de un initiat pe care-l va numi ,,Maestrul”, primele realizari ale lui Steiner vor fi in domeniul stiintific. Tatal sau dorea ca el sa devina inginer feroviar, astfel incat Steiner s-a implicat in studiul matematicii, ceea ce nu a facut decat sa sporeasca apetitul sau pentru stiintele materiale, facandu-l sa studieze fizica, chimia, medicina dar si agricultura, arhitectura, arta dramatica, literatura si filosofia. Fascinat de scrierile lui Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), Steiner a inceput sa editeze lucrarile stiintifice ale acestuia, intre 1889 si 1896. Tot in aceasta perioada, a scris propria lucrare, The Philosophy of Freedom, care a fost foarte apreciata. Steiner a devenit tot mai interesat de doctrinele mistice si ocultism si ulterior va pretinde ca este inzestrat cu abilitatea de a citi arhivele Akashice, putand astfel vizualiza adavarata istorie a evolutiei umane. Potrivit interpretarii date de el preistoriei omenirii, multi oameni din zilele noastre erau descendenti ai populatiei din continentul pierdut Atlantida, ce fusese ghidata sa atinga iluminarea de catre fiinte superioare. In cele din urma, sustinea el, cei mai inteligenti, mai puternici si mai flexibili din punct de vedere intelectual dintre atlanti evoluasera in semizei, fiinte aproape divine, capabile sa transmita ordinele inteligentelor superioare. Ca urmare, in cadrul multimilor contemporane de oameni aflati in evolutie se gasesc si indivizi ce descind din aceste fiinte hibride, barbati si femei animati de idealuri inalte si care se considera copii ai unei puteri universale. Steiner ii considera pe acestia membri a celei de-a sasea ,,rase post-atlante”, pe cale de a se naste, care, inzestrati cu puterea divina universala, ar fi putut sa-i initieze pe cei mai avansati reprezentanti ai omenirii. Catalizatoare a acestui progres al umanitatii era, in viziunea lui Steiner, energia cristica, pe care restul oamenilor trebuia sa o imite.
La cumpana dintre secole, Steiner a descoperit ca prelegerile sale erau bine primite de cei din audienta care erau membri ai Societatii Teozofice, astfel incat a cautat sa se familiarizeze cu filosofia acestora. In 1902, a devenit secretarul general al Sectiei Germane a Societatii Teozofice, dar a inceput sa fie deranjat de ceea ce percepea drept o lipsa de entuziasm a celorlalti membri, in privinta locului lui Isus si al constiintei cristice in schema generala a evolutiei spirituale. Desi accepta majoritatea invataturilor privind reancarnarea si aproba rolul important al meditatiei, a ajuns sa creada ca Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891)si alti teozofi de frunte denaturau multe dintre doctrinele orientale pe care pretindeau ca le-au imbratisat.
In 1913, Steiner s-a despartit oficial de Societatea Teozofica si si-a intemeiat propriul grup, care avea sa se refere, sustinea el, la utilizarea ,,intelepciunii umane” (antro – om, sofia – intelepciune) pentru a intra in legatura cu lumea spirituala. Intelectul uman, insista el, ar putea fi antrenat sa se ridice deasupra preocuparilor materiale si sa perceapa o realitate spirituala mai vasta. Constiinta umana era abilitatea de a activa samanta pe care marile fiinte spirituale o sadisera in fiecare dintre vlastarele lor.
Rudolf Steiner definea ,,constiinta cristica” drept energie transformatoare transcendenta crestinismului ortodox.
Steiner recunostea ca in vreme ce semintele fizice ale femeilor si barbatilor se contopesc, pentru a produce o fiinta umana, exista ceva, in fiecare om, care nu aparea din aceasta contopire. Ceva inefabil si indescriptibil se naste in procesul de germinare a semintei fiintelor spirituale, ceva ce putea fi accesat de constiinta umana si guvernat de principiul cristic.
Sreiner sublinia ca drumul spre asemenea contact nu putea fi atins decat prin meditatie. Cand constiinta umana se ridica, pe plan spiritual, pana acolo unde putea experimenta elementul etern, neangradit, nici de nastere, nici de moarte, atunci ea putea intelege propria nemurire si capacitatea de a se naste din nou, in alte vieti. Steiner sustinea ca procesul evolutiei spirituale permitea celor morti intr-o perioada istorica sa se nasca iar, in alte epoci, spre a experimenta diverse niveluri ale existentei terestre.
In Lecture V, Earthley and Cosmic man(publicata in 1948), Steiner afirma ca prin respingerea doctrinei reincarnarii, gandirea crestina pierduse un element vital, pe care Orientul il posedase intotdeauna si pleda pentru redobandirea acestei constiinte. Religia si cultura occidentale se afla intr-un proces de trecere in care indivizii erau ,,divizati” in personalitati separate, era de parere Steiner, dar acum barbatii si femeile din Vest ,,...se gasesc in pragul unei aprofundari a gandirii si experientei... ei trebuie sa fie constienti de dorinta de a gasi un fir capabil sa uneasca fragmentele ce-si fac aparitia in viata unei fiinte umane, intre nastere si moarte...”
In 1914, Steiner s-a casatorit cu Marie von Sievers, o actrita care fusese secretara Sectiei Germane a Societatii Teosofice. Impreuna, ei au format o scoala pentru cercetari ezoterice langa Basel, in Elvetia, si au dezvoltat noi abordari ale invatarii discursului si dramei, care au generat ,,euritmia”, o arta a miscarii. Ulterior, Steiner a initiat Miscarea Scolii Waldorf, un sistem educational inovativ, care dispune inca de 80 de scoli in Europa si SUA. Rudolf Steiner a murit la 30 martie 1925, la Dornach, in Elvetia.
BRAD &SHERRY HANSEN STEIGER
