Rudolf Steiner s-a nascut la Krajevec, Austro-Ungaria (astazi Croatia), pe 27 februarie 1861, ca fiu al unui mic functionar feroviar. La varsta de 8 ani, Steiner intrase deja in contact cu lumile nevazute, cu o realitate invizibila in mod obisnuit. Odata a perceput chiar prezenta unei rude decedate. Date fiind tendintele sale spre aspectele spirituale ale vietii, s-a crezut pentru o vreme ca va deveni preot; dar tatal sau, liber-cugetator, credea ca fiul lui era un tanar stralucit si l-a sfatuit sa urmeze o cariera mai practica si mai plina de recompense materiale, ca, de pilda, inginer feroviar.
Cand avea 15 ani, Steiner l-a intalnit pe Felix Kotgutski, un erborist si metafizician care, cand Steiner va implini 19 ani, ii va face cunostinta cu un initiat in ocultism, numit de tanar ,,Maestrul”. Steiner nu a dezvaluit niciodata identitatea omului, pastrand astfel traditia oculta. Maestrul i-a prezentat misiunea lui spirituala si a prezis ca Steiner va dezvolta un sistem de cunoastere ce va impleti stiinta cu religia. Dorind sa-i faca pe plac tatalui sau, Steiner a obtinut licenta in matematica, fizica si chimie la Technische Hochschule din Viena, dar si-a sustinut teza de doctorat intitulata ,,Adevar si Stiinta”, la Universitatea Rostock, in 1891. In 1894, a publicat The Philosophy of Spiritual Activity, pe care a prezentat-o drept ,,o descriere biografica a modului cum sufletul uman intreprinde dificilul urcus spre libertate”. In lucrare, Steiner a cautat sa-i ajute pe altii sa descopere realitatea experientei spiritiste si sa demonstreze cum putea functiona aceasta alaturi de lumea gandurilor si experientelor obisnuite. In opinia lui, era posibil sa existe o stiinta spiritista aparuta din adevaratul spirit al stiintei naturale.
Dupa implinirea varstei de 30 de ani, Steiner a avut o iluminare privind ceea ce el considera a fi punctul crucial in istoria spirituala a omenirii – incarnarea Fiintei Divine cunoscute ca Isus Hristos. In ,,A zecea prelegere asupra Evangheliei dupa Luca”, el reflecta ca asa cum o planta nu poate inflori imediat ce i-a fost pusa samanta in pamant, la fel omenirea trebuie sa progreseze, din stadiu in stadiu, pana ce adevarata cunoastere putea fi adusa la maturitate, la momentul potrivit. Steiner s-a numarat printre misticii care considerau ca in secolul al XX-lea umanitatea intrase intr-o era a ,,deplinatatii”, cand principiul cristic, constiinta cosmica, se putea manifesta din nou. ,,Constiinta cristica”este definita ca o energie transformatoare, ce transcende crestinismul oficial. Steiner afirma ca Maestrul Isus a devenit ,,ales”si astfel a oferit omenirii un exemplu a ceea ce inseamna activarea completa a semintei spirituale existente in toate sufletele.
Urmand exemplul Maestrului Isus, Steiner spunea elevilor sai ca restul omenirii trebuia acum sa-l imite pe Hristos si sa dezvolte treptat ,,ceea ce a fost prezent, timp de 33 de ani, pe Pamant, intr-o singura personalitate”. Isus, Cel Ales, a fost capabil sa aseze in omenire o samanta care acum trebuie sa incolteasca si sa creasca. Pentru Steiner, energia cristica era un catalizator care germineaza samanta pe care marile fiinte spirituale au implantat-o in vlastarele lor umane. Semintele fizice masculine si feminine se amestecau, spre a produce fiinta umana, dar Steiner credea ca mai exista ceva in fiecare om care nu se nastea din impletirea celor doua seminte fizice: o ,,nastere virgina”, ceva inefabil, care inflorea, cumva, in cadrul unui proces de germinatie, dintr-o alta sursa.
Steiner pretindea ca este capabil sa citeasca Arhivele Akashice, din care aflase adevarata istorie a evolutiei umane. A emis ipoteza ca populatia din vechime, atlantii, fusese calauzita si condusa de o clasa superioara de fiinte, care interactionau si comunicau cu anumiti oameni – cei mai inteligenti, mai puternici si mai deschisi intelectual. In cele din urma, oamenii alesi au zamislit ceea ce s-ar putea numi semizei, fiinte umane semidivine care, la randul lor, au transmis instructiuni din partea inteligentelor superioare. De fapt, Steiner a oferit o alta definitie pentru copiii oamenilor si ,,fiii lui Dumnezeu”, despre care se vorbea in cartea biblica a Facerii, hibrizi pe care vechii evrei ii numeau ,,nephilimi”, ceea ce inseamna semizei, oameni de ,,mare faima”.
Steiner a continuat sa speculeze ca de-a lungul evolutiei rasei umane au existat descendenti ai acestor fiinte hibride care s-au considerat copii ai unei forte divine, universale. El credea ca si in cadrul a ceea ce numea ,,a sasea rasa post-Atlantida”, se vor naste copii cu puteri divine, capabili sa-i initieze pe cei care si-au dezvoltat gandirea suficient de mult pentru a se putea uni cu divinul. Copiii fortei divine universale, cei ce aveau ,,samanta” in ei, aveau sa-i poata initia pe cei mai avansati membri ai umanitatii. Cei initiati astfel ar fi putut primi revelatii si ar putea face lucruri considerate de ceilalti ,,miracole”. Initiatii aveau sa fie mediatori intre omenire si inteligentele superioare. Rostul acestor eforturi facute de inteligentele superioare era de a permite omenirii sa devina mai independenta, mai capabila sa stea pe propriile picioare, fara sa mai depinda de fiintele superioare care-i dirijasera pe oameni in timpurile stravechi.
In 1902, Steiner a devenit secretar general al filialei germane a Societatii Teozofice. Prelegerile sale s-au bucurat de o larga apreciere in randurile adeptilor miscarii, astfel ca Steiner s-a gandit ca face un lucru bun alaturandu-se acesteia. Curand insa, va fi dezamagit de accentul pus de teozofi pe misticismul oriental, caci el ajunsese la convingerea ca doctrinele orientale, pasive, nu puteau satisface necesitatile constiintelor accidentale. Steiner mai credea ca intemeietorii Societatii Teozofice denaturasera o serie de adevaruri oculte si metafizice fundamentale si nu au acordat rolul cuvenit lui Hristos si Bisericii crestine in evolutia spirituala a umanitatii. In 1913, Steiner i-a parasit pe teozofisti si si-a infiintat propriul grup, Societatea Antropozofica, dedicata edificarii unei cai de crestere spirituala, de-a lungul celor patru niveluri ale naturii umane – simturile, imaginatia, inspiratia si intuitia.
In 1914, Steiner s-a casatorit cu Marie von Sievers, o actrita care fusese secretara filialei germane a Societatii Teozofice. Primul lui mariaj, cu Anna Eunicke, se incheiase, in urma cu cativa ani, printr-un divort. Intre 1910 si 1914, el a scris patru misterii, dornic sa le puna in scena, alaturi de dramele lui Goethe, la Goetheanum, o scoala de cercetari ezoterice intemeiata la Dornach, langa Basel, in Elvetia. Alaturi de talentata lui sotie, Steiner a inceput sa dezvolte noi abordari fata de discurs si drama, care au dus la aparitia ,,euritmiei”, o arta a miscarii care face vizibila acele forme ale limbajului si muzicii revelate anterior doar la niveluri nevazute ale expresiei artistice. Dupa Primul Razboi Mondial, un grup international de voluntari, alaturi de mestesugari locali, au construit edificiul unic imaginat de Steiner. Goetheanum a fost inaugurat 1920, pentru a servi la ,,constientizarea existentei unei singure omeniri” si a sprijini dezvoltarea activitatii antropozofiei. Pe 31 decembrie 1922, un incendiator a dat foc cladirii, care a ars pana la temelii. O noua cladire a fost proiectata si construita in 1923, servind inca drept sediu central al Societatii Antropozofice.
Printre cele mai importante mosteniri ale lui Steiner se numara activitatea sa in domeniul educatiei si intemeierea Miscarii Scolilor Waldorf, aparuta ca urmare a solicitarii facute de Emil Molt, directorul fabricii de tigarete Waldorf-Astoria, pentru o institutie in care sa invete copiii angajatilor sai. Steiner a murit in 30 martie 1925, la Dornach.
BRAD & SHERRY HANSEN STEIGER
