Inca de la inceputurile exprimarii religioase organizate au existat oameni care au preferat sa caute experiente mistice personale, ca o modalitate proprie de a patrunde in alte dimensiuni ale realitatii si in lumea de dincolo de moarte. Acesti mistici au considerat dogmele si doctrinele religiei structurate ca fiind prea restrictive si au remarcat ca nu duceau la acel gen de relatie personala cu divinul, pe care ei o doreau cu ardoare. Indiferent de religia sau cultura din care proveneau, toti misticii au avut ca scop depasirea sinelui terestru si uniunea cu Absolutul.
In vreme ce scolile antice ale misterelor au fost construite in jurul venerarii unei anumite zeitati, cele contemporane s-au axat pe carisma si invataturile spirituale ale unui senzitiv, medium sau profet. Incepand cu a doua jumatate a secolului al XX-lea, in Europa, Marea Britanie, Canada si Statele Unite, barbati si femei atrasi de scolile moderne ale misterelor s-au aratat tot mai dezamagiti de invataturile crestinismului si de ceea ce ei considerau a fi niste doctrine religioase restrictive in privinta vietii de dupa moarte si a renasterii. Fiecare dintre scolile contemporane ale misterelor examinate in acest capitol – Antropozofia, Asociatia pentru Cercetare si Iluminare si Teozofia – accepta conceptul reincarnarii si impleteste multe dintre credintele crestine si iudaice cu invataturi traditionale din hinduism si budism.
In lucrarea sa clasica, The Varieties of Religious Experience, William James (1842-1910) spune, in privinta unicitatii si unitatii traditiilor mistice: ,,Aceasta depasire a tuturor barierelor obisnuite dintre individ si Absolut este marea realizare a misticilor. In starile mistice devenim una cu Absolutul si suntem constienti cu aceasta contopire. Aceasta este traditia mistica, eterna si triumfatoare, prea putin alterata de diferente de climat religios sau credinta. In hinduism, in neoplatonicism, in sufism, in misticismul crestin... gasim aceeasi nota recurenta in asa fel, incat invataturile mistice reflecta o eterna unanimitate... vorbind mereu despre unitatea omului cu Dumnezeu.”
Multi invatati ai bisericii crestine timpurii credeau cu tarie ca diferitele concilii bisericesti gresisera atunci cand eliminasera reincarnarea din doctrina oficiala. Gnosticii, care au influentat puternic crestinismul primitiv, credeau in reincarnare, iar cand invataturile lui Origene (185-254 d.H.), care propovaduia preexistenta sufletului, au fost anatemizate in anul 553, acesti eruditi, alaturi de alti adepti ai reincarnarii, au fost condamnati ca eretici. In secolele ce au urmat, oamenii cu conceptii gnostice au fost obligati sa nu-si dezvaluie credintele in privinta reincarnarii si de aceea, adesea, si-au format propriile secte si scoli de gandire, printre ei numarandu-se catarii, cavalerii templieri, rozicrucienii si albigenzii.
Fiindca multi crestini cu preocupari serioase afirma astazi ca in evanghelii exista referiri clare ca Isus insusi credea in reincarnare, ei apreciaza conceptele hinduse si budiste privind vietile anterioare si karma si nu vad niciun conflict cu credinta lor traditionala in crestinism. Dr. Gladys McGarey este membra a Asociatiei pentru Cercetare si Iluminare, o scoala contemporana a misterelor, bazata pe scrierile lui Edgar Cayce (1877-1945). Fiica unor misionari crestini si medic de profesie, McGarey a implicat conceptul vietilor anterioare in practica sa. Ea sustine ca Isus a venit pe Pamant pentru a oferi omenirii legea gratiei divine, menita sa inlocuiasca legea karmica.
,,Cred sincer ca atunci cand Isus a spus ca a venit sa implineasca legea si nu sa o distruga, se referea la legea karmica, legea cauzei si a efectului, care este inlocuita cu legea gratiei divine”, spune ea. ,,Daca am fi supusi legii karmice, ar fi ca si cum ne-am indeparta de Soare, mergand in propria noastra urma – ceea ce inseamna insa ca am merge in intuneric. Daca ne vom rasuci si vom merge catre Soare, ne vom indrepta spre lumina, ceea ce este grandios. Pentru mine, lumina Soarelui este un simbol al patrunderii in legea gratiei divine. Aceasta lege nu doar ca elimina sablonul karmic, dar face in asa fel incat oamenii sa nu mai sufere strabatand karma pe care au creat-o. “
Scolile contemporane ale misterelor s-au axat pe carisma si invataturile spirituale ale unui senzitiv, medium sau profet.
In lucrarea sa ,,A Psychological and Poetic Approach to the Study of Christ in the Fourth Gospel” (1923), Eva Gore-Booth explica rolul lui Isus ca Mantuitor, din perspectiva adeptilor raincarnarii si sustine ca El este cel care netezeste calea, in cadrul Marelui Plan Divin, intermediarul care ofera omenirii eliberarea din ciclul renasterilor, ,,cercul peregrinarilor“. Potrivit acestei abordari, Isus a devenit alesul si cel care a atins constiinta cristica, si prin urmare i s-a permis sa ofere tuturor oamenilor viata eterna si ,,eliberarea de reincarnare, de cercul vietii si a mortii in aceasta existenta terestra.”
In ultima parte a secolului al XIX-lea, Charles Fillmore (1854-1948) si sotia lui au intemeiat Scoala Unita a Crestinismului. Fillmore a remarcat ca lumea occidentala priveste reincarnarea ca pe o doctrina pagana si ca multi oameni refuzau, de la bun inceput, sa asculte mesajul pe care aceasta l-ar fi putut transmite lor, interpretat in lumea adevarului. Potrivit lui Fillmore, Hristos a eliberat omenirea de lantul legii karmice, permitand astfel fiecarui individ sa foloseasca la maximum fiecare reincarnare.
Edgar Cayce (1877-1945), faimosul ,,profet adormit” din Virginia Beach, a fost un baptist convins si profesor la scoala de duminica; aflat in transa, putea sa vada insa vietile anterioare ale oamenilor. Cayce considera ca fiecare suflet patrunde in planul material nu in mod intamplator, ci prin gratia si mizeri-cordia unui Dumnezeu-Tata iubitor. Daca acest suflet se dezvolta sau regresa in timpul diferitelor incarnari ramanea la latitudinea indivizilor, care erau supusi greselilor si pacatelor vietii terestre sau se puteau ridica deasupra lor, in calatoria catre Fiinta Suprema.
Rudolf Steiner (1861-1925) a fost liderul Societatii Teozofice Germane pana in 1912, cand si-a format propriul grup, Societatea Antropozofica. Nemultumirile lui Steiner fata de teozofisti se refereau mai ales la faptul ca acestia nu venerau in mod special crestinismul si pe Isus. Dar nu a ezitat sa incorporeze, intre doctrinele sustinute, karma si reincarnarea.
Helena Petrovna Blavatsky (1831-1891), intemeietoarea Teozofiei, alaturi de Henry Steele Olcott (1832-1907), n-a combatut crestinismul, dar a preferat sa se concentreze pe traditiile ezoterice ale acestuia, care-l uneau cu celelalte religii. Ea a popularizat studiul reincarnarii si al vietilor anterioare in Europa si Statele Unite si a introdus multe concepte oculte si metafizice care au inflorit in perioada miscarii New Age din anii '70 al secolului al XX-lea.
Scolile contemporane ale misterelor accepta doctrina reincarnarii la fel de complet ca si religiile antice ale misterelor. Si la fel cum acestea s-au indepartat de religiile oficiale spre a forma grupari sectare ce necesita initieri speciale, pentru asigurarea contopirii cu zeii, la fel scolile contemporane au deviat de la religiile organizate ale culturilor lor, pentru a forma grupuri unde calitatea de membru este dobandita in urma unor proceduri speciale, in vederea uniunii mistice cu Absolutul.
BRAD &SHERRY HANSEN STEIGER
